Opoziția nu are lider?

Cică în armată, unde-s doi, unu-i șef. Așa e și-n politica noastră: unde-s doi membri de partid, neapărat unu-i președinte. Ba de multe ori se întâmplă să fie numai un membru. Ați înțeles corect: președintele partidului. Calitate de care face uz în fiecare seară prin studiouri TV.
Să-l auzi, în condițiile acestea, pe ditai consilierul prezidențial Cristian Diaconescu zicând că întreaga „Opoziție nu are lider” ori miroase a minciună, ori a manipulare, ori de nu, măcar a cacealma. De demonstrat.

Șefi mulți și mari, partide puține și slabe

Din ce se vede în spațiul public, moftul de șef al Opoziției și-l revendică Mihai Răzvan Ungureanu, care încearcă din această poziție cică să unească dreapta românească. Adică să aibă și el ungurenii lui, să aibă cine-l asculta, fiind vizate PDL și altele care-și zic de dreapta fiindcă li se pare lor că dă bine la electorat. Dar care nu-l vor ca lider și pace.
Pentru că respectivele partide și mișcări politice au ele însele lideri care concurează la poziția de șef al Opoziției, unele cu glas tare ca MRU, altele fără glas, ca Vasile Blaga, președintele PDL. Știe el ce știe. Ca și Consilierul prezidenţial coordonator Cristian Diaconescu, primul ales să conducă Mișcarea Populară a președintelui Băsescu, Vasile Blaga știe că Opoziția e în stand by până la ora H: ora când Traian Băsescu, liber de contractul cotrocean, se va așeza în fruntea Opoziției spre a înfrânge hidra uselistă.

Țintă deșartă: electoratul pasiv

Căci gura păcătosului adevăr grăiește: Mișcarea Populară, zice dl Diaconescu, va „rămâne acea instituție neguvernamentală care ar urma să aibă viziuni politice și proiecte politice și în care președintele Băsescu urmează să se întoarcă după ce își va încheia mandatul la Cotroceni”. Numai că însuși președintele anunțase cu ceva vreme înainte că în 10 zile fundația se transformă în partid, de aceea s-a și întâlnit Traian Băsescu, președintele României, la Vila Lac 1 cu șefii de formații sau liderii locali.
Din această (ne)voită confuzie se vede clar că atât Mișcarea Populară cât și Opoziția vor mai avea ceva de așteptat. Până a avea un lider, zice șeful consilierilor prezidențiali, care știe ce vorbește, „avem nevoie să înțelegem ce doresc cei 58% din cetățenii români care au așteptări de la clasa politică, au o serie de frustrări, nemulțumiri, ale căror expresie publica lipsește”. Tocmai din cauză că Opoziția nu are lider?

Cine să aplice programele?

Partea mai întunecată a așteptărilor este că viitorul lider al Opoziției trebuie să se bazeze pe acești „58% dintre cetățenii români”, cetățeni care, de obicei, nu ies la vot. Și nu ies fiindcă n-au niciun fel de așteptări. Motiv pentru care nu înțelegem cum se va pune în operă „o serie de proiecte ale președintelui Traian Băsescu care vizează modernizarea României și care trebuie sprijinite, implementate politic”, unul dintre ele fiind „modernizarea statului”, iar altul „modificarea Constituției”.
Despre „modernizarea statului” în cei 10 ani de prezidențiat aproape trecuți, mai-marele sfetnicilor prezidențiali uită să ne amintească, dar, cum deja ne-am obișnuit să citim printre ale sale rânduri, mare lucru nu s-a făcut de moment ce președintele și-a propus să continue „implementarea” tot a respectivelor programe. Și pentru că programele acelea par un fel de stâncă uriașă care trebuie urcată în vârful muntelui mereu și mereu, iar dl Băsescu pare un fel de Sisif, nu ni s-a dat vreun orizont de timp.

Revizuirea proastă și modificarea bună

Cea mai interesantă e mențiunea cu „modificarea Constituției”. Abia acum am înțeles atacurile prezidențiale asupra găștii USL a lui Crin Antonescu: revizuirea actuală a Constituției n-are cum să fie bună de moment ce dl Băsescu însuși vorbește de alte modificări. Singura problemă care-l încurcă fiind majoritatea parlamentară de 75% a USL. De care ar dori să se vorbească la timpul trecut.
Întrucât toate cele de mai sus constituie acțiuni fățișe împotriva dominației USL în Parlament și mai puțin în Executiv, unde Pactul de neagresiune funcționează ireproșabil, nu se poate nicidecum susține că le lipsește coordonarea unui lider. Atâta doar că nimeni nu vrea să-i pomenească numele. Fiindcă toată lumea îl știe. Este numele viitorului lider al Opoziției.
Dar, la fel cum Curtea Constituțională a României a spus că o lege va fi constituțională, dar abia peste un an, așa și cu liderul Opoziției: îi va deveni cu adevărat lider după un an. Și un an trece ușor, vorba premierului.

Petru Tomegea