Pregătit din vreme de PSD și de eminențele sale cenușii Adrian Năstase, Ilie Sârbu, Victor Hrebenciuc, Vasile Dâncu…, să ocupe cea mai înaltă funcție în partid și prima dregătorie în stat, Victor Ponta ezită și chiar se gândește să lase locul altora „mai tineri”. În presă au apărut diverse explicații, scenarii, însuși prim-ministrul încercând să schimbe percepția de renunțare și slăbiciune, dar faptul era consumat.
Tradiții roșii
Astfel, analiștii de casă consideră că postarea lui Ponta, una atipică pentru oricare politician de carieră, a fost o lovitură de imagine bine țintită, iar dacă pregătirea în laboratoarele PSD se confirmă, e clar că serviciile de consiliere n-au reușit să depășească manualele dinainte de 1989. Ceea ce spune multe despre stadiul reformelor interne de partid, nu doar la social-democrați, ci și la alte formațiuni.
Care erau pe atunci fazele promovării tovarășului într-o înaltă funcție?
1. Se lansa în spațiul public zvonul;
2. Cel propus se făcea a nu ști, declarând că funcția actuală îl preocupă în cel mai înalt grad și că mai are mult de învățat pentru o poziție atât de înaltă;
3. Tovarășii stăruiau să accepte, iar presa îi dedica osanale;
4. Dacă partidul i-o cere, conștient de responsabilitățile ce-i revin, tovarășul primește funcția;
5. Se vota în unanimitate la Plenară, doar e democrație, nu?
6. Mulțumim din inimă partidului! Ovații! La muncă, tovarăși!
Socoteala de acasă…
De remarcat că această strategie rareori dădea greș: era lansată o personalitate, se crea o aură în jurul acesteia, iar populația își mai consuma din frustrări, continuând să manifeste răbdare. Atunci. Acum suntem abia în faza [3], dar calculele pentru punctul culminant [4] se pare că nu pot fi făcute publice. Se mai așteaptă. Urmează evoluții greu de anticipat până la alegerile europarlamentare și apoi posibile alianțe, regrupări pentru prezidențiale.
Ezitarea însă nu e bine prevestitoare pentru carieră, iar la sportivi, militari și politicieni înseamnă începutul sfârșitului. Nu e exclus ca Victor Ponta împreună cu specialiștii săi în PR și advertising să se confrunte cu o stare de confuzie atât în propriul partid, cât și pe scena politică sau în bazinul lor electoral. Iar semnele o arată deja: în sondajele de opinie PSD dispune de 40-42%, în timp ce prim-ministrul rămâne cantonat la 26%. Asta până la postarea poznașă de pe FB. Numai că anunțul șocant și comentariile ulterioare n-au fost deloc propice lansării unei candidaturi de succes.
Le-au îmbătrânit sfetnicii?
Devine evident că liderului social-democrat nu numai că nu-i surâde ideea de a se arunca în bătălia pentru președinție, cum susțin comilitonii săi, ci îi este pur și simplu frică. Așa că, vrea – nu vrea, s-ar mulțumi cu aceea de șef al Executivului. În favoarea acestei interpretări vine și explicația purtătorului de cuvânt Cătălin Ivan: „PNL a plecat din USL și a rupt USL! PSD e nevoit să își caute candidat din cauza trădării lui Antonescu!”.
Ce să înțelegem de aici? Că strategia prezentată de noi mai sus nu dă roade și că PSD a jucat totul pe o singură carte? Se pare că da: a sperat până-n ultima clipă că poate trece prin Parlament și printr-un referendum cu cvorum de 50% o variantă constituțională convenabilă, cu un președinte decorativ. Concomitent s-a încercat fidelizarea lui Crin Antonescu.
Când alergi după doi iepuri…
N-a fost să fie! Sondajele au arătat clar că la referendum nu va participa o majoritate de 50%+1, iar fidelizarea lui Antonescu și a liberalilor a fost ratată. Or cele două componente constituiau pentru social-democrați baza existenței USL. Odată surpată baza, întreaga construcție politică nu mai avea niciun rost, așa că s-a prăbușit cu mult praf.
Dacă până atunci PSD mai avea un paravan liberal la adăpostul căruia să-și facă jocurile, ei bine, după divorț, liderii săi au realizat că nu pot face față unei ofensive generalizate împotrivă-le în condițiile în care au două obiective de apărat, Executivul și Președinția. Iar PSD-ul lui Victor Ponta nu mai este PSD-ul lui Iliescu și Năstase.
Iată de ce intenția retragerii lui Ponta nu e vorbă în vânt, iar viața social-democraților până la sfârșitul anului va fi plină de neprevăzut. Ca și a altora.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 