Răsuciri și învârteli politice

După plecarea liberalilor din USL, se născuse de doi bani speranță: era posibil ca în politica românească să înceapă un proces de clarificare, iar oportunismul rudimentar de a ne afla mereu în tabăra celui mai puternic să fie reevaluat. Nici vorbă de clarificare, iar de vestejirea oportunismului, nici atâta. De demonstrat.
Cea mai flagrantă dintre toate evoluțiile rămâne răsucirea PSD: pornit în februarie 2011 alături de PNL într-o cursă îndrăzneață pentru câștigarea Puterii politice, USL își adjudecă guvernarea prin liderul social-democrat Victor Ponta în mai 2012, după care ar fi trebuit să se bată cu aceeași ardoare pentru câștigarea alegerilor prezidențiale de către Crin Antonescu, așa cum se stabilise din capul locului.

Un eșec anunțat

Iluzii deșarte sau țeapă? Încet-încet, protocoalele uniunii au fost făcute uitate, iar din 2013 Victor Ponta și PSD se pregătesc de marea răsucire: fiind cel mai mare partid, poftește pentru sine funcția de președinte al României. Semnele erau clare pentru oricine: social democrații și-au alcătuit cum-necum propria majoritate, așteptând doar momentul oportun să facă uz de ea.
Percepția actuală este că acest calcul politic a fost făcut încă de la înființarea USL. Pentru obținerea postului de prim-ministru era nevoie de o majoritate greu de dat deoparte, ceea ce nu era posibil fără liberali, iar tovarășul de drum liberal, ca orice tovarăș de drum, a fost abandonat înainte de a-și fi îndeplinit propria țintă.

O candidatură à l’américaine

Că varianta de mai sus e cea corectă o dovedește manifestarea de 8 martie, una de tip americănesc la lansarea unei candidaturi prezidențiale: Victor Ponta, în mijlocul familiei radiind de fericire, adulat și rugat de comilitoni să candideze la președinție, iar el să se codească și să se mai gândească. Nu mai e nimic de comentat.
O mișcare în același stil face și Partidul Conservator, aflat cu mult sub limita celor 5 procente dătătoare de locuri în Parlament, dar posesor al celebrelor Antene TV. Odată cu schimbarea azimutului PC de la PNL la PSD, analiștii au priceput dincotro bate vântul, iar neînțelegerile la vârful USL s-au ținut lanț. Era începutul sfârșitului USL.

Una e legea, alta e politica

Pe de altă parte, Călin Popescu-Tăriceanu: fostul lider de succes al PNL își abandonează partidul la greu, așa cum făcuseră pe vremuri înaintașii săi, Radu Câmpeanu, Valeriu Stoica și Teodor Stolojan, alăturându-se echipei PSD majoritare, aflate la Palatul Victoria. Nu se știe dacă din oportunism sau slăbiciune în fața chemărilor unor lideri PSD, mari combinatori, pentru o tulburare a apelor dreptei politice din care să mai pescuiască niscaiva voturi.
Nici în Opoziție lucrurile nu stau altfel. Deși ar fi trebuit să fie un minim de colaborare împotriva noii majorități conjuncturale de guvernământ, grija cea mai evidentă este racolarea parlamentarilor, a primarilor și a consilierilor celorlalte formațiuni, iar trecerea de la un partid la altul, vezi cazurile Emil Boc, Gheorghe Ștefan…, este aplaudată ca o mare realizare. Căci, prin diverse subterfugii, schimbarea culorii politice în numele căreia au fost obținute voturile de către primari nu mai atrage după sine pierderea postului.

Ce a fost va mai fi

Deși legea este clară, ea este eludată în văzul lumii fără niciun fel de consecință: primarii acționează mai departe în alte partide, fie ca independenți, fie ca membri ai unor fundații. Cât despre ducerea la îndeplinire a obiectivelor pentru care au primit votul și reprezentarea intereselor celor ce le-au acordat încrederea, și Parlamentul, și numeroasele ONG-uri luptătoare pentru statul de drept și democrație se fac a nu vedea sau strigă în deșert.
Așadar, vorbim în continuare, cum o facem din 1990 încoace, de răsuciri și învârteli politice, de combinații cine cu cine și nu de proiecte majore pentru România. Apar din timp în timp anumite formațiuni politice care au învățat să trezească speranțe în sufletul alegătorilor, dar, din păcate, care nu sunt în stare să le și îndeplinească. Cât despre obstacolele de netrecut pentru partide, ele rămân imposibilitatea împărțirii juste a puterii și lipsa hotărârii de a duce la bun sfârșit înțelegerile politice. Q.E.D.

Petru Tomegea