Deși nu poate deocamdată accede la guvernare, noul PNL bate mereu șaua ca să priceapă tot natul că liberalii poftesc la Palatul Victoria. Firește, e normal ca orice formațiune politică să se bată pentru guvernare. Numai că voința și bătălia politică nu sunt o garanție suficientă: Puterea se poate obține legitim în două moduri: fie prin câștigarea alegerilor democratice, iar viitoarea confruntare electorală e abia în ultima parte a lui 2016, fie pe cale parlamentară, prin încropirea unei majorități ad-hoc.
Planurile liberalilor
Deși ambele sunt constituționale, alegerile conferă gradul cel mai înalt de legitimitate. Din păcate, data este descurajantă. Ea ar putea fi adusă mai aproape doar prin declanșarea alegerilor anticipate prin căderea consecutivă Guvernului Ponta și a încă alte două sau prin demisia Parlamentului. Deocamdată nu e posibilă nicio variantă: parlamentarii au votat în decembrie bugetul propus de actualul guvern cu 339 voturi pentru și 141 voturi împotrivă, așadar există o majoritate de guvernământ consistentă.
Cât despre demisia în bloc a aleșilor, n-are rost să o luăm în calcul decât ca pe o excepție. Nu s-a întâmplat până acum niciodată. Fiecare își păzește mandatul câștigat cu atâtea sacrificii, iar viitorul Parlament va fi doar pe jumătate, toate forțele politice fiind de acord cu reducerea numărului la 300 de membri. Este și un referendum în acest sens.
Soluția imorală
Rămâne o cale pe care președintele Klaus Iohannis a anunțat din start că nu e acceptabilă din pricina prea multor compromisuri: schimbarea actualei majorități nu se poate face decât prin trădare și traseism așa cum s-a întâmplat până acum. În plus, reînnoirea și reforma clasei politice, atât de mult clamate în spațiul public, s-ar amâna sine die.
Ar fi pentru prima dată când evoluția politică și exercițiul parlamentar se lovesc de un impediment moral. Altfel, până acum majoritățile s-au făcut și desfăcut la inițiativa unor combinatori, un eufemism pentru sforari, fără mari complexe de vinovăție: sunt de amintit patrulaterul roșu al lui Nicolae Văcăroiu, coalițiile de guvernământ a lui Victor Ciorbea și a lui Radu Vasile, soluția imorală a lui Traian Băsescu, autor al celor mai multe astfel de combinații, alianța cu PSD pentru a-i face o majoritate lui Emil Boc, deși alegerile fuseseră câștigate de Coaliția Iohannis și, în fine, ultima pe listă, actuala coaliție Ponta alcătuită în 2012 tot prin traseism și trădare. Să sperăm că ultima.
Alegătorii însă așteaptă
Mai trebuie amintit un lucru: alegerea lui Klaus Iohannis a venit pe un val uriaș de așteptări populare, iar alegătorii săi ar fi dorit și un guvern nou. Pe deasupra, a mai apărut o situație, perversă, zice o anume parte a presei, și anume teama „să nu se obișnuiască Iohannis să stea „bot în bot” cu Ponta”. Ați recunoscut stilul insolent al lui Ion Cristoiu, dar nu este singurul și nici cel mai vocal.
E și motivul pentru care liderii PNL par să-și asume doleanțele populare, inclusiv ale diasporei, deocamdată doar tatonând terenul și încercând realizarea unei noi majorități parlamentare. Lac să fie că broaște sunt destule, vorba proverbului. I-au și sărit în ajutor Mircea Geoană și Marian Vanghelie. Ei vor să rupă o halcă importantă din PSD, înființând un „autentic” partid social-democrat. Apoi, împreună cu UDMR, eventual cu UNPR și PC să răstoarne Guvernul Ponta.
Nici Ponta…
Ba chiar unii jurnaliști și analiști politici speculează prezența subsecretarului de stat al SUA, Victoria Nuland, mai cu seamă întâlnirea deloc discretă cu „răspopitul” Geoană, considerând că ar da apă la moara unei astfel de construcții politice. Dar nimic din toate acestea în comunicatele oficiale.
Nici Victor Ponta nu se lasă mai prejos. Din spatele primei scene se și aude, în lipsa unei idei mai crețe, chemarea la un fel de compromis sau consens iliescian și alcătuirea unui guvern de uniune națională. Atâta doar că doritorii nu se îngrămădesc, iar șansele unei astfel de inițiative rămân pur teoretice. Se așteaptă probabil un îndemn din partea noului președinte, ceea ce nu cred că se va întâmpla.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 