La o repede ochire asupra spațiului public românesc postdecembrist, se observă o constantă confruntare între două tendințe contradictorii: una pe cât de firavă, pe atât de disperată de a impune și în România modelul occidental democratic și civilizat, iar alta retrograd-dominantă, conservatoare a statu-quo-ului binom putere + avere. De demonstrat.
Să ne reamintim cât de greu a fost imediat după revoluție când anarhia din stradă și din instituții tindea să rămână singura formă de manifestare a puterii, iar unele din hotărârile luate sub presiune atunci continuă și azi: s-au distrus bazele economiei etatiste fără a se pune nimic în loc și s-au creat discrepanțele uriașe între sectoarele productive, minerit, transporturi, energie, instituții de forță ale statului și cele neproductive, educație, sănătate, cercetare… Aici sunt încă cele mai mizerabile salarii din Europa. Orice încercare de restabilire a echilibrelor a fost sortită eșecului.
Puterea nu vrea transparență
După primele alegeri, bătăliile pentru împărțirea puterii s-au mutat în CPUN când s-au pus bazele noului regim politic și noii Constituții, dar cetățenii nu au devenit parteneri ai Puterii politice și nici n-au fost încurajați să participe la rezolvarea treburilor publice. În plus, transparența a fost doar mimată, lăsându-se la îndemâna celor puternici posibilitatea de a-și spori puterea în dauna instituțiilor pe care le conduceau și a cetățenilor, iar situația continuă și azi în aceeași manieră.
De aceea, semnele timide apărute începând din iarna lui 2012 trebuie încurajate: cu toate că s-a speculat aceeași reacție emoțională a electoratului, s-a dorit o altfel de politică, una în favoarea libertăților și a drepturilor cetățenești, una cu toate faptele și înțelegerile celor mari la vedere. Fiindcă o forță politică, USL, și-a însușit respectivele idealuri, și-a adjudecat majorități consistente atât la alegerile locale cât și la cele parlamentare. Ce a făcut cu respectivele majorități e o altă discuție.
Strada ca masă de manevră
Acum se încearcă aceeași strategie pentru schimbarea trendului politic. Au apărut ca din senin demonstrații publice maraton, la început împotriva nepăsării autorităților apropo de câinii comunitari care au ajuns să sfârtece un copil, iar apoi împotriva exploatării aurului cu ajutorul cianurilor la Roșia Montană.
O parte a puterii a înțeles că așa nu se mai poate, de aceea deciziile guvernamentale majore au fost transferate Parlamentului, Legea câinilor comunitari fiind în curs de promulgare, iar aceea a exploatării minereurilor aurifere, la comisiile de specialitate. Vor mai fi cu siguranță și altele. Până și modalitățile de lucru ale legislativului au devenit mai elastice. În plus, atât minerii de la Roșia Montană cât și reprezentanții demonstranților au fost invitați să-și spună părerea în fața respectivelor comisii, ceea ce e un semn încurajator pentru democrația românească, unul de normalitate.
De la Putere la avere
Cealaltă tendință, însă, pare mai puternică: principalele vârfuri ale puterii vor cu orice preț să-și conserve atuurile funcțiilor, încercând concomitent pe orice cale să-și sporească puterea și influența. Nu de altceva apar aproape zilnic la televizor, nu degeaba își organizează costisitoarele și primitivele băi de mulțime. Nu de altceva fac zilnic exerciții de exhibare a puterii și a altor calități ale propriilor personalități.
Dacă ne-am lua după imaginile majorității politicienilor noștri promovate de mass-media, România ar trebui să fie cea mai fericită țară de sub soare: niciunde nu se mai află politicieni mai harnici, mai competenți, mai atoateștiutori ca la noi. Rezultatele muncii lor, însă, sunt cele pe care le vedem.
Talpa țării duce greul
Cât despre averi, o singură remarcă, dar și o consecință: prin faptul că statul nu reușește să-și încaseze decât în mică măsură drepturile, impozitele și taxele, crește posibilitatea evaziunii fiscale și, implicit, posibilitatea acumulării unor averi nemuncite.
Din nefericire, banii nu rămân la contribuabilii mici, la salariați, la mici întreprinzători și meseriași, ușor de forțat să-și plătească dările, ci la marii datornici, clienții tuturor regimurilor postdecembriste. Măcar că Guvernul anunță acțiuni în forță împotriva răilor platnici, lucrurile nu par a se schimba prea repede. În această situație, oamenii politici acționează de obicei ca o frână. Nu e zi să nu ceară scutiri și amânări în numele clienților și a clientelei de partid.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 