Încet-încet lucrurile încep să se clarifice. Jurnaliștii, analiștii și oamenii politici care aveau o bănuială că serviciile secrete au făcut jocul președintelui capătă noi și noi confirmări.
Astfel, un bun cunoscător al cutumelor serviciilor secrete, specializat cândva ca șef al Radioului român în serviciile aparatului comunist de propagandă, dar și fost comentator al Europei Libere, e vorba de Vladimir Socol, ne spune clar: „It is no secret in Romania that Basescu’s effective work with the intelligence services made it possible to protect the constitutional order in 2012 and stabilize the internal situation, maintaining at the same time the services’ political neutrality”. Aproape că nu mai e nevoie de traducere.
Munca efectivă cu serviciile
Firește, informația că președintele „efectiv lucrează cu serviciile secrete” nu e nouă, dar regimul în care se întâmplă așa ceva nu are nimic a face cu democrația adevărată, ci cu statele totalitare. Or nouă ni s-a inoculat ideea că dl Băsescu e „ultimul mohican” în luptă cu puterea uselistă acaparatoare de justiție și stat de drept, ceea ce nu se potrivește deloc cu folosirea serviciilor secrete.
Așadar, acesta e omul care a condamnat comunismul? Luptă el cu rămășițele dictaturii dacă în loc de Constituție și lege preferă să „conducă” țara, cică după bunul plac, folosindu-se de oameni experimentați din SRI și SIE? Să vedem.
Fără servicii murea democrația?
Mai zice Vladimir Socol că în 2012 serviciile noastre secrete au reușit să protejeze ordinea constituțională și situația internă… Să le reamintim nu doar lui Vladimir Socol, ci și altora care au îmbrățișat această idee, că ordinea constituțională și situația internă nu au fost periclitate de nimeni, singurul amenințat să-și piardă poziția și postul fiind președintele Băsescu. Și nu de către cuplul Antonescu-Ponta, nici de către „penalii” din Parlament, ci de către cele peste 7,4 milioane de voturi, recte aproape 90% dintre participanții la referendumul de demitere.
În aceste condiții, aprecierea șefului CIA, John O. Brennan, la adresa serviciilor noastre secrete e de înțeles: când aproape 90% din populație hotărăște ceva, iar serviciile secrete reușesc să întoarcă rezultatul, e clar că au dat dovadă de „profesionalism, competență, hotărâre, motivare, integritate și curaj”. Atâta doar că serviciile nu au jucat de partea majorității, nici parlamentare, nici a populației, ci de partea dlui Băsescu, președintele suspendat atunci.
Spionii își servesc doar patria
Să vedem cum se întâmplă lucrurile în democrațiile luate de noi ca model: dacă în chestiunile curente CIA / FBI, MI 5/6, Mossad… ascultă comanda la conducător(i), atunci când izbucnește din te miri ce un conflict la vârful puterii, serviciile inteligente trec invariabil de partea poporului, respectând concomitent în litera și spiritul lor legile după care funcționează, dar și voința populară.
Ceea ce nu înseamnă că serviciile noastre secrete au greșit: ele au interpretat legea așa cum le-a dictat conștiința. Și asta fiindcă legile românești permit interpretarea. Nu numai că permit interpretarea, dar unele dintre ele nu pot fi aplicate până când guvernul, CCR sau o altă autoritate nu emite un edict ca să știm dacă intră în vigoare și cum s-o interpretăm. De aceea, în România totul e interpretabil. Inclusiv adevărul, dreptatea, inclusiv… orice.
În plus, John O. Brennan mai face o apreciere, dar nu știu dacă va mai fi la fel de lăudată ca precedenta, cel puțin în țara sa, și anume că SIE și SRI și-ar fi „menținut în același timp neutralitatea politică”. Să fim serioși. Nu cred că există în spațiul nostru public vreo dovadă că n-ar fi fost trup și suflet alături de președintele suspendat.
Praf în ochi
După aceste citate, apar, vrem, nu vrem, câteva evidențe: în afara serviciilor secrete, nimeni altcineva nu putea desfășura o ofensivă masivă de susținere și imagine în exteriorul României. Așa cum nimeni în afara, de data aceasta, a serviciilor interne, nu se putea ocupa de tărăgănarea publicării rezultatelor recensământului populației din 2011, nici de neactualizarea listelor electorale de către Ministerul de Interne condus atunci de Ioan Rus. Care, după îndeplinirea cu mult zel a datoriei, s-a retras.
Abia acum înțelegem de ce datele recensământului din 2011 erau extrem de importante: nu e zi să nu apară noi informații despre CNP-uri lipsă/greșite, despre 8-18 inși înregistrați la aceeași adresă, deși adresa are o singură cameră… Semn că bătălia se declanșase încă de atunci.
Mai urmează să ni se demonstreze că suntem tot 23 milioane ca să știm de partea cui lucrează serviciile?
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 