De-a lungul celor aproape 28 ani de activitate politică, neîntreruptă nici de concedii, vacanțe, mari sărbători naționale ori religioase, ba nici de intemperii, au fost mult mai multe etichete de acest tip pe care presa le repetă insistent și le caută pentru obținerea unui rating facil. E adevărat că foarte mulți se distrează la auzul lor, numai că, parafrazând un cronicar, mie îmi vine a exclama: Săracă Țara Românească!
Apoi de moment ce ei înde ei politicienii se fac nesimțiți, împuțiți, boi, vaci, oi, porci…, reinventând zoologia domestică, „românii”, care prin tipologie au aversiune față de diriguitori de când se știu, cum ar putea să capete stimă și încredere în oameni politici? Și încrederea, și stima însă sunt foarte importante pentru guvernanți căci în funcție de ele cetățenii acceptă politicile guvernamentale ori nu, iar un popor care nu are convingerea că diriguitorii fac bine ceea ce trebuie să facă e foarte greu de guvernat. Iar asta numai democrație nu se cheamă.
De altfel, încrederea în „clasa politică”, noțiune care îi desemnează și pe cei competenți și pe incompetenți, se află de ani buni la cota de avarie a credibilității (11%), ca drept dovadă prezența sub 40% la urne. Boala nu e nouă, având ca sursă refuzul constant de a promova oameni integri și merituoși. Însă când știi că de atâtea ori ți-ai pus speranțele în reprezentanți „unul și unul”, aleși de tine, și apoi aceștia te-au dezamăgit, au devenit corupți și corup la rândul lor și pe alții, data viitoare cu greu te va scoate cineva din casă indiferent ce promisiuni îți va face.
Dar cine sunt nesimțiții, împuțiții și porcii? Politicieni de frunte, foști și actuali, de la prim-ministru, la președinții camerelor parlamentare, senatori și deputați, activiști de frunte ori jurnaliști, oameni de televiziune înregimentați în diverse formațiuni politice, iar etichetele nu sunt numai individuale, ci și colective. Fenomenul nu este unic românesc, astfel de situații fiind însă excepții în Occidentul civilizat.
Nu-mi face absolut nicio plăcere să citez asemenea mahalagisme, expresii argotice și glodoase, ele exprimând gradul de instrucție și educație ale preopinenților, la fel cum nu mă interesează nici campionii unor astfel de exprimări troglodite. Cu așa ceva România nu are nicio șansă de emancipare. Pe mine m-ar interesa ca golul intelectual din mintea acestor politicieni certați cu buna cuviință să fie umplut cu determinare politică, adică cu pasiune pentru a se pune în serviciul cetățenilor care i-au ales să-i reprezinte.
„Spiritualitatea” de bâlci cu care se fălesc pare să individualizeze personalități cu mari șanse de a capta atenția publică, iar politica românească e plină de astfel de politicieni trăitori doar din ziceri, admonestări. Politicieni care nu au fost în stare să construiască mai nimic, dar care știu să șocheze bunul simț prin butade injurioase pentru a fi realeși. Ce reforme și inițiative extraordinare au rămas în urma unui „înaintemergător” ca Vadim, a unor Vanghelii, Dumitrașci, Piedoni, Codrini, Mirei, Pleșoieni, Șerbani și a atâtor altora care și-au înjosit-desfigurat și spiritul, și dușmanii?
Ei, bine, dacă posesorii unor asemenea „talente” de a batjocori, eticheta și porecli stârnesc admirație unor mulțimi de gură-cască, politica internă, „românii” nu au niciun beneficiu de pe urma lor, iar dimensiunea externă a acestora nici nu poate fi luată în considerare. În Occident fenomenele politice sunt cvasiprofesionalizate, iar indivizi „spurcați„ la gură nu fac carieră la vârf. De aceea, pe gureșii noștri aroganți nu i-a căutat nimeni niciodată (din țările autentic democratice).
A se mai observa că, în general, preocuparea pentru porecle, etichete și batjocură la adresa altora vrea să acopere nu numai deficiențe grave de caracter, dar și precaritatea pregătirii, a gândirii politice, imposibilitatea punerii în serviciul cetățeanului. Evident că politica românească nu are absolut nicio șansă atât timp cât principalele mesaje vor fi lansate de indivizi certați cu buna cuviință care se așază mereu în centrul universului.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 