Bătălia PSD pentru legitimitate

Bătălia PSD pentru legitimitate

În aceste zile PSD își joacă viitorul politic, dar spectacolul este unul trist și chinuit. Nici vorbă de aplauze. Și asta pentru că de la pierderea puterii în 2004 se împlinește îndată un deceniu, iar liderii nu mai pot aplica nici regia, nici scenariile de atunci. De ce? Ei bine, electoratul românesc și mass-media au trecut printr-un fel de purgatoriu, schimbând 4 prim miniștri.
Problema de fond a bătăliei politice actuale a PSD este nu atât păstrarea Puterii, cât pierderea legitimității în actul de guvernare. Căci renunțarea la uniunea cu liberalii și nelegitimarea prin vot a noului USD ar putea să constituie începutul sfârșitului.

Fără legitimitate, nu există democrație

De ce este atât de importantă legitimitatea? Fiindcă fără legitimitate, orice guvernare, orice Putere sau mișcare politică, orice instituție publică eșuează mai devreme sau mai târziu. S-a întâmplat de atâtea ori în România, inclusiv PSD, că nu se poate să nu se fi învățat lecția. Și totuși…
Dar ce mai înseamnă astăzi legitimitatea? Același lucru ca acum o sută sau o mie de ani: o formulă magică (Karl Jaspers) prin care încrederea acordată prin vot unui conducător creează o relație de acceptare necesară punerii în operă a deciziei politice, alternativa fiind guvernarea fără suport popular, cu ajutorul organelor de forță ale statului și, bineînțeles, al serviciilor secrete. Prin diverse tertipuri ca manipulare, coerciție, frică, cetățeanul nu mai poate participa la rezolvarea treburilor publice, iar Puterea începe să se teamă de revolta populară.

În lipsa regelui…

În afară de legitimitate populară, cea mai importantă, există și alte surse de legitimitate: regele, în numele căruia se exercită orice act al Puterii în monarhie, apoi Parlamentul, iar într-o republică, președintele. O majoritate parlamentară realizată ad-hoc în vederea trecerii unui guvern sau a unei legi nu înseamnă legitimitate, ci artificiu în vederea prelungirii unei stări de fapt.
Teoria, ca teoria, însă practica actuală a PSD, judecând după informațiile apărute în mass-media, tinde să înlocuiască legitimitatea cu un surogat: a construit o altă uniune de partide din arcul USL și, spre a păcăli vigilența alegătorilor, numele noii formațiuni politice diferă printr-o singură literă, din coadă: USD.

Lecții uitate

Dar noua creație politică nu a fost legitimată prin vot, în consecință, ea nu va putea să genereze legitimitate, nici încredere, nici stabilitate politică susținând un alt guvern, chiar dacă toți parlamentarii săi au primit în 2012 votul cetățenilor. Una este să primești învestitura în vederea unui proiect național, în cazul de față USL, și alta este să te faci a uita asta, construind un proiect necesar perpetuării PSD la putere.
De ce va determina instabilitate politică noul proiect al PSD? Fiindcă diminuarea legitimității va genera neîncredere și pierderea autorității. În aceste condiții, efortul de a mobiliza populația în direcția realizării reformelor și a proiectelor noi va fi colosal, iar rezultatele, tot mai firave.

Ori, ori…

Ajuns aici, PSD mai are doar două opțiuni: ori demisionează, cerând alegeri anticipate, cum se întâmplă în lumea civilizată și democratică, ori încearcă să tragă de timp folosind întregul arsenal atât de bine păstrat în conștiința publică din anii de dinainte de 1989 și, parțial, din perioadele 1990-1996, 2000-2004.
Numai că, escamotând legitimitatea, se va repune în discuție tema supraviețuirii politice, așa cum s-a pus în 1996. Va reuși Puterea să acorde mereu subvenții și recompense susținătorilor săi pentru a-i rămâne loiali? Va reuși să păcălească vigilența cetățenilor în condițiile în care ei așteaptă apropierea nivelului de trai de Uniunea Europeană?
Unii savanți vorbesc de legitimitate carismatică, de liderul providențial care poate retrezi sentimentul de încredere, dar vremurile au trecut, carisma nemaifiind în lumea democratică decât un concept vetust. Cel ce a reușit pentru ultima dată a fost Ion Iliescu în 2000. Îl vedeți dumneavoastră pe Victor Ponta suplinindu-l pe politicianul sărac și cinstit?

Petru Tomegea