Iar aceea a gazelor de șist se află în agonie. Nu se știe până când. În schimb Eldorado se mută pe pajiștile și ogoarele patriei unde zootehnia românească va să scoată din pământ nu aur, ci trei milioane de porci, alte trei milioane de oi și 500 000 de vite, iar exportul lor ne va aduce probabil mai mult aur decât raderea câtorva Munți Apuseni de pe fața pământului. Fără a lăsa în urmă nici lacuri otrăvite, nici fântâni cu apa arzând. Abia aștept să văd turmele păscând pe ogoarele lăsate de izbeliște.
Un posibil răspuns
De ce a murit exploatarea cu cianuri și agonizează fracturarea hidraulică a rocilor pentru extragerea gazelor de șist? Din amatorism politic sau chiar din nepricepere. Fiindcă astfel de întreprinderi de anvergură națională ar fi trebuit pregătite din vreme: concomitent cu studierea atentă a tipului de zăcământ și a condițiilor de exploatare tehnic-ecologică, demne de al XXI-lea secol, era acută nevoie de informarea corectă a populației și de către guvern, și de către firmele în cauză.
Or la noi s-a acționat după principiul hoțesc „mâna pe bani și ochii la ușă”, populația sesizând că acest gen de afaceri are ceva necurat la mijloc. Au pus capac manipulările vizibile de la o poștă ale RMGC prin promisiuni sforăitoare și reclame deșănțate. Motiv pentru care cetățenii nu s-au mai lăsat prostiți și au ieșit în stradă. Succesul manifestațiilor publice s-a materializat printr-o comisie parlamentară de anchetă ale cărei concluzii au ajuns pe masa procurorilor. Așadar legea aurului a căzut „și cu asta, basta!”, vorba dlui prim ministru, Victor Ponta.
Și agricultură, și minerit
Toate cele de mai sus sunt arhicunoscute, dar o reacție calificată a autorităților publice în cazul Roșia Montană și al gazelor de șist se lasă prea mult așteptată. Fiindcă lucrurile nu pot rămâne așa. Firește, dacă înțelegerile cu Guvernul chinez se vor materializa, ne-ar bucura un boom în agricultură, dar exploatarea bogățiilor din subsolul patriei ar putea înlătura obstacolele din cursa spre bunăstare. Căci mai toate țările au ieșit din sărăcie pe această cale. De ce nu ar fi posibil și în România?
Luându-ne după informațiile din presă în perioada protestelor de stradă, s-a observat că și specialiștii, și oamenii de afaceri au oarece proiecte pentru a pune în practică ideea de a exploata ecologic și profitabil astfel de resurse. Din păcate, nimeni nu mai îndrăznește să abordeze subiectul după criza din vară, ceea ce este frustrant.
Un eșec anticipat
Două erau variantele vehiculate în spațiul public: exploatarea prin forțe proprii cu importul de utilaje, eventual și tehnologie, sau renegocierea cu RMGC a unui nou contract cu clauze stricte asupra redevențelor și a mediului. Din păcate lucrurile au fost abandonate, iar cotațiile firmei-mamă Gabriel Resources Ltd. s-au prăbușit la bursa din Toronto. Se pare definitiv.
Și pentru că afacerea aceasta a fost gestionată de autoritățile românești la fel de amatoristic și heirupist precum atâtea altele, „basta” dlui Ponta s-ar putea să nu fie de bun augur. Urmează să tragem consecințele deoarece, prin înțelegerea ambelor părți, firma canadiană a investit fonduri uriașe pentru care ar putea cere despăgubiri, toate căzând în sarcina statului român, deci a contribuabililor.
Dreptate să se facă
Mai există o singură speranță, ca Justiția să stabilească adevărul în privința greșelilor făcute de reprezentanții statului român și ai firmelor românești implicate, iar cine a greșit să plătească. Pentru că totuși eșecul acestei întreprinderi, se spune, lasă în urmă niște averi și conturi pentru care proprietarii lor n-au asudat măcar o oră.
De restabilirea adevărului este nevoie și în cazul „uriașelor sume” cheltuite de RMGC, dar nu pe publicitate, excursii, manifestații festive minerești cu costume noi și emisiuni TV, nici pentru coruperea celor ce le-au aprobat fel de fel de înlesniri. În plus, terenurile aurifere cumpărate de firma canadiană, utilajele și tehnologia pot fi recuperate și valorificate de către proprietar, fie de statul român, fie de o altă firmă care se angajează să exploateze aurul cu respectarea vieții moților și a tuturor legilor românești.
Oare asta sa fie salvarea Roșiei Montane?
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 