Eşecul fostei coaliţii de guvernământ în a-şi susţine guvernul la moţiunea „Opriţi guvernul şantajabil. Aşa nu, niciodată!” şi disoluţia fostei majorităţi au accentuat degringolada PDL şi a celorlalte partide componente ale Puterii. În asemenea situaţie, te-ai fi aşteptat ca măreţii lideri să nu aibă linişte până nu reuşesc să oprească hemoragia de parlamentari, primari, consilieri şi, ceea ce doare cel mai tare, căderea în sondaje, trendul negativ în preajma marilor confruntări electorale.
Dacă preocuparea pentru soarta internă lipseşte, te poţi gândi că PDL îşi sacrifică viitorul politic pentru o reformă internă drastică, de nu, pentru binele patriei, al cetăţenilor pe care vrea să-i salveze din ghearele crizei şi din colţii recesiunii, lansând programe şi idei geniale. Ei, bine, nu. Partidul îşi investeşte în continuare toate energiile în războiul pe viaţă şi pe moarte cu USL şi cu liderii acesteia angajaţi în alcătuirea şi legitimarea propriului Executiv şi în pregătirea unor programe economice şi sociale urgente.
Nu vă era dor de un nou război?
Aşa că, armate de activişti şi vectori de influenţă mediatică a reînceput războiul cu duşmanii politici şi presa ostilă la încurajările Elenei Udrea, prima care pare a se fi trezit după coşmarul pierderii Puterii: „PDL este acea pisică pe care o calci de zece ori cu maşina şi, când te gândeşti că ai zdrobit-o, îţi sare la gat”. În clipele grele, comandantul iese în fruntea oştilor şi încearcă să le salveze moralul, să le motiveze lupta, precum măreţii duci ai anticei Rome: „milites, vos mulieres non estis…”
O ajută şi Sebastian Lăzăroiu care le aduce aminte strălucitele victorii de altădată: camerele de luat vederi la supravegherea bacalaureatului, legea educaţiei, codurile din justiţie. După care se opreşte brusc, nemaiavând ce adăuga. Doar atât? După 4 ani de chinuri, certuri, 4-5 guverne şi 8 ani de prezidenţialism băţos? Se tem ca de tămâie să-şi aducă aminte de tăieri de salarii şi pensii, de scăderea drastică a nivelului de trai, de degringolada din sănătate şi finanţele publice. Ori de atacurile mereie la democraţie, la drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.
Elena Udrea ştie ce spune
Nu poţi să nu-i dai dreptate Elenei Udrea: aşa este. PDL şi liderii săi forţoşi n-au ştiut să aducă prosperitate şi beneficii tuturor cetăţenilor români, dar au sărit mereu la gâtul duşmanilor. Numai că, după atâtea bătălii şi războaie câştigate, ţara a ajuns într-o situaţie limită, iar, conform ultimelor estimări, populaţia crede că mai jos de atât nu se poate.
Nu s-au schimbat nici măcar caii de bătaie, iar tonul reluării luptei din punctul în care rămăsese l-au dat, ca de obicei, Evz şi televiziunile de partid: la luptă, pui de lei portocalii! Numai noi am ştiut să guvernăm ţara! Jos construcţia politico-mafiotă gândită de Iliescu şi Voiculescu! Să scăpăm odată de varanul suspendac, de motanul Felix, securistul, de Năstase nu-ş-câte-case, de bunicuţa Ilici Iliescu, de seniorul liberal, turnătorul Bălăceanu-Stolnici, de ministreasa Rodica Stănoiu… Oare din cauza ultimilor trei nu s-au putut desăvârşi radicalele reforme ale statului?
Care schimbare?
Nici procesele de intenţie nu şi-au schimbat culoarea îngălbenită de trecerea anilor: suspendarea lui Băsescu şi lipsa de programe a USL, baronii lor atotputernici, intervenţiile lor în justiţie, căderea la mâna Uniunii Sovietice…
Singurele elemente noi sunt:
– au dat jos Guvernul intelectualului fără egal Mihai Răzvan Ungureanu de frică. Nu contează că o ţară întreagă a văzut cu totul alt film: nepriceperea, slăbiciunea şi indecizia unui premier servil, fără soluţii, care vorbeşte mult, într-o limbă academic-păsărească fără să spună nimic;
– Ponta şi Antonescu atacă libertatea presei, breasla atât de hărţuită a jurnaliştilor, îi ameninţă cu moartea pe MRU, pe Boc, pe Anastase, pe „procurorul care-l ancheta pe Năstase”…
Presa e de vină că moare?
Parţial, da. Însă adevărul trebuie spus: de atâta libertate portocalie a presei, în România cotidianele naţionale pot fi numărate pe degetele de la o mână, iar mass-media cunosc o politizare şi o monopolizare aproape totale. Cât despre ameninţările cu moartea, din tragedie cum păreau, au ajuns o comèdie spumoasă cu signor Pantalone şi Colombina.
Reforma PDL? Ei da! Electoratul portocaliu are răbdare, întâi să treacă alegerile locale, apoi cele parlamentare şi, după aceea, mai vedem.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 