În ultimii ani, s-a creat o adevărată psihoză în rândul politicienilor, al funcționarilor publici și al șefilor de instituții. Sursa psihozei? Fie campanie electorală, fie perioadă de activitate sau vacanță, curg acuzațiile de incompatibilitate din partea ANI, iar sute de împricinați își văd amenințate posturile, cariera. De aceea, în opinia mea, atât cei vizați cât și partidele lor privesc cu ochi crânceni la funcționarii respectivei agenții, acuzându-i de nedreptate, abuz și partizanat.
Efectul legii asupra președintelui
Nu este singurul front împotriva „incompatibilităților”. DNA, DIICOT… scot și ele la suprafață dosare grele cu incompatibilități ale aleșilor: afaceri cu statul, traficarea funcției publice… Despre „incompatibilitățile” președintelui se află numai din presă, nicio instituție nepronunțându-se. Va fi fiind datorită imunității de care se bucură cea mai înaltă funcție în stat sau e vorba de altceva?
Conform art.84 din Constituție, „în timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru de partid şi nu poate îndeplini nicio altă funcţie publică sau privată”. Așadar este incompatibil cu calitatea de membru de partid, inclusiv cu aceea de lider al unei formațiuni politice, sau cu funcții publice și private. Pe cale de consecință: dacă nu i se permit calitatea de membru de partid, funcții publice și private, evident că nu i se permit nici activismul de partid, nici partizanatul și nici afacerile.
Ce este mai nociv?
Veți spune că legile de funcționare ale DNA, DIICOT… nu fac referință expresă la speța de mai sus, acuzându-mă pe bună dreptate de lipsa pregătirii juridice, numai că abordarea de față este una strict jurnalistică. Iar ca jurnalist și cetățean plătitor de impozite și taxe, am dreptul să-mi exprim nedumeririle și opiniile.
Or din punctul meu de vedere, nerespectarea art. 84 din Constituție este la fel de nocivă ca și a celorlalte legi referitoare la incompatibilitățile altor demnitari și funcționari, de nu cumva chiar mai nocivă decât acestea. Și iată de ce.
Care mediere?
Mai întâi, faptele: ori de câte ori are ocazia, iar Traian Băsescu, dacă nu are ocazia, și-o provoacă, președintele în funcție face campanie electorală Partidului Mișcării Populare, o elogiază pe lidera acestuia, Elena Udrea, candidată la alegerile prezidențiale, se comportă ca un membru de partid al PMP și chiar ca lider al acestuia, participând la numeroase acțiuni cu caracter politic.
Ca să aibă o scuză sau un pretext, s-a înscris din timp în Fundația Mișcarea Populară, ajutând la construirea noului partid, pe motiv că are nevoie de un vehicul politic după încheierea mandatului. Prin asta, consider că și-a abandonat fățiș una din îndatoririle constituționale prevăzute la art. 80: „Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”, căci nu-și mai poate asuma calitatea de mediator între stat și partide de moment ce a optat doar pentru unul dintre le.
Cum rămâne cu clasa politică?
Ca urmare, în ultimii ani, formațiunile politice n-au mai fost chemate la consultări, Parlamentul și-a tot diminuat activitatea, iar starea de neîncredere, fricțiunile între politicienii de alte culori politice și președinte cunoaște o escaladare deloc propice bunei guvernări. Firește, aceste motive au dat apă la moară celor ce au organizat referendumurile de suspendare din 2007 și 2012, contestate de o bună parte a societății civile și de mulți lideri occidentali.
Nefiind prevăzute de Legea Supremă, Curtea Constituțională nu a validat motivele de impeachment, dar incompatibilitatea între funcția prezidențială și activitatea de partid, reținută de art. 84 nu poate fi negată. Oricât ne-am strădui. De aici înverșunarea politicienilor și a demnitarilor acuzați de ANI: ei își pierd funcții, își distrug cariere, că mulți nu le meritau e o altă discuție, iar Traian Băsescu își continuă nestingherit partizanatul. Până în ultima zi de mandat.
Speculează președintele lacunele legislative sau se ascunde după imunitate? Probabil și una, și alta. În timp ce specularea legilor a devenit un fel de sport național, ce e drept același lucru întâmplându-se și la case mai mari, cred că Traian Băsescu se integrează perfect în rândul clasei politice pe care o critică de 10 ani. Imunitatea? I-a prins și lui de minune.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 