Regimul democratic e unul dificil și costisitor. El presupune participarea tuturor cetățenilor la treburile publice, o Constituție democratică, un set destul de mare de legi, reguli și cutume care trebuie respectate de fiecare în parte și de toți împreună. Se ridică totuși o întrebare: regimul democratic este nevoit să limiteze unele libertăți și drepturi cetățenești pentru a se respecta legea? Da, fiindcă altfel libertățile mai mari ale celor de la Putere pot restrânge libertatea și drepturile celor guvernați. Ceea ce înseamnă că democrația nu poate exista fără egalitatea deplină a tuturor cetățenilor în fața legilor. Sunt lucruri de o banalitate întrată în obișnuință…
Banalitate, nebanalitate, dar aici democrația românească s-a împotmolit, dând semne de abuz, oboseală și chiar lehamite, de nu cumva de boală incurabilă. În spațiul nostru public se discută de ceva vreme că ar fi apărut din senin(?) o gașcă de șmecheri care nu mai acceptă egalitatea în fața legii, socotind că votul câștigat la ultimele alegeri le dă dreptul să facă ce vor, iar doctrina lor se numește iliberalism. Modelul vine pe filieră maghiară de la Federația Rusă a lui Putin și de la Turcia lui Erdogan, primii care își arogă dreptul de a-și reprezenta popoarele fără a se consulta cu toți cetățenii, cu reprezentanții legitimi ai acestora și ai Opoziției.
Cu o asemenea gașcă de șmecheri în frunte, Opoziția susține că în România de libertate deplină se vor bucura doar șmecherii și ai lor. Ce te faci, însă, când alegerile au fost câștigate prin gogoși populiste și mită electorală? Prin astfel de mijloace se vor eterniza la guvernare, iar prostimea, ciumpalacii, amărăștenii, cum sunt alintați zilnic poporenii, vor fi obligați să tacă alți 50 de ani și să le înghită toate abuzurile.
Rămâne, ca înainte de 1989, să cârtim pe la colțuri, căci deja mai toate ziarele și televiziunile ascultă comanda partidului unic și nu mai transmit demult aproape deloc punctele de vedere ale Opoziției. Practic, cică se reeditează, dar la o scară mult mai mârșavă și pe față, situația din vremea regimului Năstase, când mass-media ajunseseră la stăpân.
Cel mai liber dintre toți cică e Liviu Dragnea, liderul maxim. Încearcă ceva și al doilea, Călin Popesc-Tăriceanu, dar nu prea-i iese, rămânând mereu la mâna partidului majoritar. Ceilalți primesc libertățile și drepturile cadou sau drept mită de la liderul suprem. Ceea ce nu se mai numește democrație, ci feudalism sadea.
Primul semn că discuția pe șoptite din spațiul public are un sâmbure de adevăr îl reprezintă câștigarea imunității șmecherilor în fața legii: măreții lideri desconsideră justiția, care, atât timp cât s-a ocupat de alții era bună, dar, cum s-a apropiat de ei, nu mai e bună, trebuie reformată, serviciile secrete să-și vadă de ale lor, dar să nu se ocupe de afacerile murdare ale liderilor puterii, chit că ele atentează la siguranța națională, iar magistrații care îndrăznesc totuși să-i trimită în judecată sunt amenințați, li se umblă la carieră și sunt dați afară fără scrupule. Vezi cazul Kovesi.
În domeniul economic, se repetă aceeași situație: fiindcă încasările la buget scad și foamea lor de bani crește odată cu apropierea campaniei electorale, finanțele publice, băncile, capitalul, cursul de schimb… au intrat în suferință din pricina unor legi și ordonanțe în interes personal date peste noapte. Ba chiar, colac peste pupăză, analiștii economici susțin că intrarea României în criză este inevitabilă. Asta mai lipsea actualei guvernări.
Fiindcă de șmecheri și tari ce sunt, nu au timp să asculte și părerile experților, ale profesioniștilor, să țină cont și de argumentele Opoziției, că și Opoziția aparține tot României, și o fac din convingerea că le știu pe toate, că ceea ce fac ei este cel mai bine. Iată că nu este.
Și totuși se urcă la tribună să ne dea lecții… Se comportă astfel fiindcă pot, numai că buna guvernare a unei țări înseamnă în primul rând responsabilitate. Să nu ne fie frică. Până la urmă democrația, profesionalismul, știința de carte și buna credință vor învinge și ei știu asta. Deocamdată vor răspunde în fața alegătorilor, și anul acesta, și la anul de câte două ori.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 