Archive for the ‘Corul de aplaudaci’ Category

Corul de aplaudaci

iulie 31, 2017

O observație: între aplauzele sincere pentru un fapt, un rezultat de excepție și corul de aplaudaci e aceeași diferență ca între adevăr și minciună. Proslăvirea oamenilor politici de la noi sau de aiurea a apărut de când lumea, dar arareori un astfel de fenomen a fost posibil într-o societate bazată pe valori democratice, o societate în care dreptul la inițiativă și opinie este fără opreliști. În România de azi, fenomenul e mai condamnabil și mai greu de înțeles decât pe vremea lui Ceaușescu, Ion Iliescu. Pe atunci era vorba de asumarea libertăților și deprinderea principiilor democratice, dar acum, la 27 ani de libertate, stratagema cu aplaudacii demonstrează că liderii noștri nu vor să se dezbare de metehne vechi, nici să învețe și să respecte principiile bunei guvernări.
Cine și ce sunt aplaudacii? Sunt inși care se lasă orbiți de imaginea și notorietatea unui politician ajuns în poziție de decizie, imagine și notorietate obținute adesea prin manipulare, minciuni, știri false (fake news) cu ajutorul unor firme și profesioniști PR (relații publice + comunicare). Ei constituie masa de manevră folosită în spațiul public, masă antrenată de aplaudaci profesioniști, aflați în slujba marelui cârmaci.
Dar cine sunt aplaudacii profesioniști? Sunt, mai cu seamă, agitatori, activiști de partid, numai că, după căderea dictaturii, profesiunea aceasta a devenind infamantă, a fost proscrisă. De aceea acum se numesc comunicatori, formatori de opinii, creatori-lansatori ai evenimentelor de presă, în fapt, credincioși servitori ai jupânilor, cei mai mulți fiind în solda unor moguli de presă și televiziuni controlate de partid. Ei stau zi și noapte în studiouri ca să contracareze criticile și atacurile „dușmanilor” și să preamărească faptele jupânilor. Când osanalele nu mai dau randament și propaganda lor cinică atinge penibilul cel mai de jos, sunt retrași din prim-plan, locul lor fiind luat de următorii pe listă. Îl mai țineți minte pe vajnicul Marcel Hoară, cel făcut de ocară și izgonit de la o întrunire publică, un fundamentalist susținător al lui Traian Băsescu? Minciunile și lingușeala acestuia scârbiseră țara…
Se vede treaba că politicienii noștri tânjesc după slava și osanalele moștenite de la împărații Bizanțului, dar repuse în valoare de dictatorii comuniști. Nu înțeleg și pace cum se face că un lider de partid modern se poate complăcea într-o astfel de situație umilitoare și nici cum oameni școliți se pot coborî la situația degradantă a aplaudacilor!
Bunăoară corul de lăudători ai lui Dragnea: nu vor nicidecum să privească realitatea în față și acuză otova justiția de dosare și condamnări politice, dar niciunul nu suflă o vorbă despre averea nerușinată acumulată de liderul PSD, de familia și tovarășii de drum ai acestuia. Or dintr-un salariu de bugetar nu poți, oricât te-ai strădui, să ai palate, piscină și teren de tenis cu nocturnă, nici zeci de hectare de moșii ori bălți de pește luate cu japca de la stat. Nu poți să conduci un partid social-democrat care prin definiție trebuie să aibă grijă de defavorizați și năpăstuiți pe al căror umăr să plângi mereu după voturi, iar averea să-ți întreacă orice închipuire într-un județ sărman precum Teleormanul.
Intrigă totuși o curiozitate: deși în majoritate cetățenii știu bine că liderii aplaudați acum sunt corupți, că nu le stă gândul decât la propria bunăstare, că de la astfel de politicieni n-au la ce să se aștepte, totuși le dau votul, nevenindu-le să creadă ce văd cu propriii ochi. Iar corupții tocmai pe asta mizează.
Ne căinăm întruna că politicul nu e în stare să asigure viitorul dorit și meritat de România, dar uităm că politică înseamnă bună guvernare, nu confruntări între coruri de aplaudaci, între ridicători de osanale. Din păcate, puține sunt mediile care promovează oameni politici dedicați binelui comun, dar mai toate se folosesc de mercenari și aplaudaci, fie pentru a-și promova liderii în slujba cărora se află, fie pentru a-i beșteli pe ceilalți.
Așa au devenit mediile politizate din România irespirabile, cele ce n-au sucombat de-a dreptul.

Petru Tomegea