În istoria postdecembristă, politizarea funcţiilor s-a numit pedeserizare, pesedizare, penelizare, dar pedelizarea a depăşit cu mult regulile statului de drept. Dacă puterile anterioare se chinuiau să-şi motiveze măcar de ochii lumii numirea propriilor membri ori a oamenilor de influenţă ca decidenţi în funcţii publice, PD-L a tăcut şi a ras tot ce era de altă culoare politică de sus până jos. Până şi angajarea şoferilor, a femeilor de serviciu se face cu aprobare de la partid, dacă ne luăm după presă.
Fireşte, pot exista justificări politice pentru numirile la vârf, inclusiv ale secretarilor de stat, nu şi mai jos unde tulbură inutil statu-quo-ul profesioniştilor. N-ar fi atât de grav, dacă s-ar respecta cel puţin trei criterii în vederea promovărilor: 1. profesionalism, competenţă şi expertiză, 2. ţinută morală şi 3. încredere, nu a partidului sau a jupânului, nici a finanţatorului, ci a mediilor publice. Ordinea nu este aleatorie. Politizarea s-a practicat sporadic şi în ţări cu pretenţie, e.g. Franţa, dar a trecut rareori de capii deconcentratelor, nu şi de directorii liceelor.
De aceea, fiecare partid doritor de putere trebuie să aibă pregătit din vreme, în deplină transparenţă un corp al experţilor, o echipă disciplinată de profesionişti care să ocupe toate posturile, având deja diagnoze, prognoze, programe, idei, măsuri reformatoare clare. Toate discutate, aprofundate la partid şi în mass-media. Nu tu negocieri, pertractări mahalageşti, nu algoritm ţăţesc.
În jurul acestor eminenţe cenuşii se construieşte sistemul osos la partidului. Ele constituie alternativa. Alegătorii le pot anticipa soluţiile după ideologie, căci orice mişcare politică într-o ţară democratică trebuie să fie predictibilă. În caz că nu au siguranţa reuşitei, pentru a nu atrage critici virulente şi ponoase în viitoare campanii, puterile apelează la experţi independenţi pe care însă îi vor susţine necondiţionat pentru a nu le ştirbi autoritatea. Asta în democraţii aşezate.
Nereuşind să câştige majoritatea în 2008, PD-L s-a aliat cu PSD, trecând peste ranchiune vechi, oportunism şi ipocrizie. A fost o recunoaştere tacită a faptului că nu dispune de personalităţi bine şcolite pentru a asigura managementul instituţiilor publice.
Din păcate, fiind implicaţi în campania pentru realegerea dlui Băsescu, liderul lor de facto, portocalii au amânat cu un an măsurile necesare pentru evitarea crizei. Ca peste tot în lumea civilizată, reformele survin în primii ani de guvernare, iar resursele bugetare se alocă pentru dezvoltare, nu pentru îmbogăţirea clientelei şi menţinerea bazinelor electorale. În plus, campania înrobitor de costisitoare a generat un derapaj greu de controlat.
Nesiguri pe obţinerea mandatului prezidenţial, cum arată unele analize postelectorale, au provocat retragerea pesediştilor de la guvernare, ca singuri portocaliii să aibă acces la controlul votului, în ţară, prin dl Blaga, înlocuitorul dlui Nica la Interne, iar peste hotare, dl W. Brânză. Multe din acuze şi dovezi au ajuns la CC. Cică furtul a fost în marja de eroare, neviciind rezultatul.
Însă de ce s-au temut n-au scăpat: au afundat ţara într-o criză atipică din care nu ştiu să iasă. Ca să prevină nemulţumirile populare şi hemoragia internă, şi-au fidelizat susţinătorii cu funcţii bănoase, de la servicii, poliţie, finanţe, vămi, fisc până la administraţie. Tot cam de atunci, indicatorii economici şi de trai au luat-o în jos. La fel şi credibilitatea Executivului, a Preşedinţiei, azi la cote nedemne într-o ţară democratică.
Apoi presa a descoperit tâmplari, chelneri în posturi de înaltă competenţă. S-au devoalat sferele de influenţă ale unor lideri tari, grupuri, clanuri abonate perpetuu la licitaţii şi contracte cu statul. Se cunosc oamenii plasaţi în poziţii-cheie nu doar la vămi, ca să dreneze miliardele de euro.
Acum bat la uşă mişcările sindicale cu întâiul mărţişor, iar puterea le va întâmpina nu cu flori, ci cu jandarmi bine dotaţi.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 