Îi înțeleg pe cei ce susțin că toți politicienii sunt la fel, o fac din frustrare și chiar furie. Numai că zisa aceasta, promovată zi și noapte pe toate canalele media, nu a permis promovarea cetățenilor onești și merituoși, de care nu am dus niciodată lipsă, iar situația în care se află azi leadershipul partidelor, înalții dregători guvernamentali și aleșii în Parlament, Consilii Locale nu este una de invidiat în ceea ce privește competența și știința de carte. În câțiva ani, România se vede din nou în criză politică internă, fiind pusă la colț de Uniunea Europeană și pe plan mondial, iar agențiile de presă internaționale vorbesc despre România ca despre o oaie rătăcită prin labirintul legislației interne și europene, căci deciziile negândite ne-au adus în pragul eșuării ca țară. Nu-mi aduc aminte ca vreodată litrul de benzină, curentul electric, fasolea și cartofii, să coste mai mult, iar nivelul de taxare a muncii să fie mai ridicat decât în țările dezvoltate ale Occidentului.
Nici selecția naturală nu a mai funcționat: nu-ți vine a crede când vezi zi de zi inși agramați, fără studii serioase, foști condamnați penali, recăsătoriți și răscăsătoriți, cu amante căpătuite în posturi de conducere, politruci angrenați în tot felul de scandaluri că apar la televizor cu un tupeu nemărginit ca mari patrioți, că ne sunt dați ca exemple, ca modele de comportament. Aici ne-a adus ideea că toți suntem la fel, iar tupeiștii au profitat și profită fiindcă buna-cuviință nu-i dă afară din casă. Ne-au speculat răbdarea și omenia.
Însă realitatea e că nu suntem toți hoți și corupți, ci doar câteva sute de dregători, ba chiar sunt și destui politicieni cinstiți care trăiesc din salariu și-și văd de treabă. Ei, bine, în marea lor majoritate, politicienii de azi au studii pe bune la universități românești și nu numai, ba unii au și doctorate muncite. Din păcate, nu sunt promovați merituoșii, ci șmecherii cu bube în cap, folosindu-se în campanii electorale de bani negri și tupeu, iar Justiția, astăzi pusă la colț, nu îi poate dibui pe toți, cu atât mai mult cu cât se ascund în spatele relațiilor și al imunităților.
Pe deasupra, în ultimii ani, puține au fost grupurile de cetățeni onești care să conducă spre alegeri oameni capabili, hotărâți să impună adevărul și dreptatea, să scoată România din viroaga în care ne-au afundat diriguitori mincinoși și egoiști, morți după avere și fală, dar cu mai puțină carte și hărnicie. Așa că ar fi bine să înțelegem că nu toți politicienii sunt incompetenți și corupți și că ar fi și mai bine să-i căutăm pe aceia care realmente pot face ceva pentru poporeni, pentru dezvoltarea României.
Fiindcă, dacă ne vom crampona de aceiași inși care n-au fost în stare să performeze în diverse sectoare o dată, cu siguranță nu vor fi în stare nici a doua oară, chiar dacă ne promit marea cu sarea. Cel mai bun exemplu îl avem la educație: prof. Ecaterina Andronescu a reușit să îngroape într-o primă fază reforma începută sub auspicii europene de prof. Andrei Marga, iar modificările multe și alambicate ale legislației în vigoare n-au reușit să urnească nicidecum căruța învățământului românesc. Și totuși a fost adusă din nou în fruntea școlii românești, măcar că este dezmierdată Abramburica. E clar că actuala majoritate de guvernământ nu e interesată de reformarea pe bune a școlii, ci a căutat un personaj neconflictual, moda vremii, pentru a închide gura presei și a dascălilor. Iar situația din educație se repetă la o mulțime de alte ministere…
Incompetența diriguitorilor, lipsa lor de orientare în hățișul legislativ al Uniunii Europene, imposibilitatea legării unor relații serioase cu celelalte formațiuni politice din Parlamentul European ne-au adus în pragul excluderilor: socialiștii europeni (PES) „au înghețat” relațiile cu PSD, iar liderii ALDE european amenință cu excluderea formațiunii românești, ALDE, asociată cu social-democrații români la putere, tocmai în jumătatea de an când România deține președinția rotativă a Consiliului UE.
Nu știu dacă vor urma sau nu excluderile, dar cert este că România se află în cel mai mare impas de la aderarea din 2007, iar poziția ei se clatină. Din păcate, nu văd pe nimeni sumându-și responsabilitatea erorilor. Și atunci pentru ce mai avem conducători?
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 