Archive for the ‘Un experiment eșuat – guvernul bicefal’ Category

Un experiment eșuat – guvernul bicefal

octombrie 19, 2017

Bicefalismul este o boală grea și veche a politicienilor noștri, mai mereu găsindu-se personaje ambetate de amocul puterii care să impună prim-ministrului propria voință. Au fost și situații când în fruntea guvernului erau ținuți oameni de paie și chiar cu probleme grave de sănătate, inclusiv deplinătatea facultăților mintale, însă atunci intervenția în decizia la vârf era necesară. De multe ori a fost vorba de consoarte trufașe sau amante firoscoase precum Elena Lupescu, Elena Ceaușescu, unii zic că și Elena Udrea, fenomen numit „blestemul Elenelor”.
Știu că v-ar fi plăcut să merg mai departe pe această variantă, dar încurcăturile recente cer atenție: după Constituție, România e încă o țară democratică în care statul de drept are la bază cele trei puteri independente, una legislativă, alta, executivă și cealaltă, juridică, separate între ele, dar cu posibilitatea controlului reciproc. Înainte de Revoluție, toate erau una, partidul era în toate, iar legea și decizia se aflau la cheremul celui mai tovarăș dintre toți.
Degeaba scrie în Constituție că avem noi separația puterilor dacă Executivul e „evaluat” și controlat nu de Parlament, ci de Liviu Dragnea împreună cu alți membri ai staff-ului PSD, membri care nu-i ies șefului din cuvânt. Ei au decis ca Guvernul Grindeanu să plece, iar Parlamentul doar a oficializat hotărârea de partid, ca pe vremuri Marea Adunare Națională.
Curios este că, până la evaluare, Guvernul Grindeanu era lăudat de toți liderii majorității și prezentat ca excepțional, însă după nici 6 luni a fost dat jos din motive nici azi clare. Chestia cu renunțarea la aplicarea programului de guvernare n-o mai crede nimeni fiindcă programul e ca steaua lui Eminescu: „azi o vedem, și nu e”. Concluzia analiștilor: se hainise față de Liviu Dragnea, liderul autoritar al social-democraților. În discuția de față nu interesează onoarea liderului și a celui mai tare partid, ci pretenția de a impune guvernului propria agendă. Agendă care în fapt nu are nimic a face cu programul de guvernare aprobat de parlament, ci cu propriile interese.
Și tocmai când lumea începea să uite, un scandal asemănător izbucnește în spațiul public: la mijloc pică de data aceasta Mihai Tudose, noul prim-ministru en titre, numit cu aproape 3 luni în urmă: se hainise și el. Dacă la început părea că va fi un prim-ministru ascultător, adică de paie, încetul cu încetul a ieșit la iveală că e din alt aluat decât Grindeanu: nu a fost de acord cu impozitul pe gospodărie, nici cu acela pentru cifra de afaceri sau part-time, nici cu altele la care PSD ținea.
Ultima „ispravă” de acest gen a fost remanierea guvernului, la care conform Constituției avea dreptul, și renunțarea la „membrii cu probleme penale”, în fapt, la oamenii de bază ai liderului suprem. A primit, se spune, semnale clare de la prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, întrucât ministresele în cauză administrau fonduri europene, iar din 2019 vor avea de gestionat probleme financiare ale UE.
Cum a fost tratată de către PSD și instituțiile statului „isprava”? Ca într-un stat în care voința liderilor ține loc de lege. Mai întâi s-a lansat zvonul că Tudose va avea soarta lui Grindeanu, apoi Tudose a ieșit cu demisia, iar faptul că în 9 luni schimbi două guverne și teama că președintele va numi un alt prim-ministru, evident, nu al PSD, a înmuiat spiritele. Apoi, borșul a fost dres, ca de obicei, cu minciuni, în fapt noii numiți fiind și mai baroni, dependenți de Liviu Dragnea.
Acum asistăm la o nouă și decisivă manipulare lansată evident de Ion Cristoiu: Mihai Tudose și „sistemul” vor să îngenuncheze PSD, iar Iohannis va avea iarăși „guvernul său”. Unde dai și unde crapă! Eu nu văd deloc o îngenunchere a lui Liviu Dragnea, ci o pierdere a deliciilor puterii absolute. Dar social-democrații, cum au făcut-o întotdeauna, se vor îndrepta, că vrea ori nu vrea Tudose, spre liderul cel mai puternic, or, în urma ultimei remanieri, acesta este prim-ministrul, nu șeful de partid.
Odată cu care experimentul guvernului bicefal e pe cale să eșueze. Să sperăm că a fost ultima încercare.

Petru Tomegea