Șah la eșichierul politic

Campania electorală este pe buzele tuturor politicienilor, dar de început nici vorbă să înceapă. Nici măcar precampania. Ca vechi observator al fenomenului politic românesc, m-am convins că bătălia politică între partide și personalități nu înseamnă neapărat campanie electorală, iar în acest octombrie politica nu și-a schimbat cursul cu care ne-am obișnuit de aproape 27 ani. Aceeași bătălie de sumă nulă: fie campanie, fie nu, mereu atacuri fără sfârșit de o parte și alta, cât mai contondente și mai fără obraz. Or asta nu poate însemna (pre)campanie electorală.
Nici alcătuirea listelor nu înseamnă începerea campaniei deoarece pregătirea și selecția candidaților, așezarea lor în circumscripții și specializarea pe domenii politice, economice, sociale, juridice…(?) constituie sarcina de bază și permanentă a oricărei formațiuni politice respectabile și responsabile, pe lângă doctrină (principii) și ideologie.
(Pre)campanie ar fi însemnat în mintea mea publicarea de către fiecare formațiune a programelor și a proiectelor politice, urmată de discuții, analize în propriul partid și apoi, în spațiul public, încercarea de a crea un mainstream și a aduna aderenți din rândul alegătorilor. Cum se întâmplă în democrațiile serioase. În funcție de acestea, partidele s-ar fi poziționat pe eșichierul politic fiecare unde îi este locul după istorie, ideologie, stânga ori dreapta, în funcție de evoluția politică internă a anului 2016.
Deși campania electorală propriu-zisă se va declanșa cu o lună înainte de alegeri, formațiunile noastre o țin langa-balanga într-un discurs virulent împotriva unor instituții ale statului de drept și o ceartă permanentă între diverși actanți politici ori mediatici, nici vorbă de programe și ideologii. În aceste condiții, electoratul ar fi avut mari dificultăți în a discerne între unii și alții.
Iată de ce platforma „România 100” a lui Dacian Cioloș a fost lansată în aceste zile: ea constituie un fel de șah la eșichierul politic actual în speranța că pozițiile ocupate până azi de partide vor fi clarificate, iar alegătorii se vor duce la urne în cunoștință de cauză. Și formațiunile politice, și alegătorii au șansa fie să susțină datele platformei, fie să n-o susțină prin vot, eventual să propună altceva.
Firește că ambele partide principale și-ar fi dorit ca vectorii de campanie mai importanți să le aparțină. Ori PSD, ori PNL. Și fiindcă în loc de politică s-au luat cu vorbăria la televizor, discuția se va muta acum în jurul ideilor platformei. Recunosc, îmi fac iluzii că va fi un schimb civilizat de idei și argumente. De fapt obiectivul central nu va fi platforma, ci prim-ministrul tehnocrat Dacian Cioloș: stânga îl va compromite prin aceleași tehnici de până acum: cel mai slab premier, un neica Nimeni, fără partid, omul lui Soros…, iar PNL și USR vor încerca să contracareze ofensiva, înscriindu-se în trendul creat. Eventual își vor însuși propunerile pentru propriile programe.
„România 100” a lui Cioloș va forța partidele să întrerupă politicăreala la televizor și să joace după partitura guvernului tehnocrat, ceea ce nu le va conveni: un nou jucător își dispută întâietatea. Pe de altă parte, ideea polarizării electoratului în funcție de cele două oferte principale pierde teren: intrarea USR în competiția națională și previziunea că va depăși 10% schimbă oarecum situația actuală și siguranța stângii că va avea o majoritate parlamentară. Celelalte formațiuni înscrise în campanie vor depăși cu mare greutate pragul electoral.
Încurcătura nu vine din faptul că este lansată „Platforma 100”, ci din faptul că autorul ei, prim-ministrul în funcție, este un tehnocrat fără partid, fiind asumat deocamdată de două formațiuni: PNL și USR, ceea ce strică planurile PSD. Dacă până acum social-democrații erau siguri de realizarea unei majorități care să le dea dreptul să propună un prim-ministru, intrarea în joc a lui Dacian Cioloș complică foarte mult ecuația. Nu e deloc exclus ca UDMR să încline balanța spre oferta România 100 și dreapta.

Petru Tomegea