„Nunta lui Flutur“ – fără ură și părtinire

     „Nunta lui Flutur“ – fără ură și părtinire

Scriu rar despre evenimente cultural-politice sucevene fiindcă am destui colegi jurnaliști specializați în informații locale care își fac meseria, cel mai adesea pro-bono, cu talent și discernământ. Nici acum n-aș fi intervenit dacă filmul etno-folcloric „Nuntă în Bucovina“, lansat recent de Consiliul Județean Suceava și Centrul Cultural Bucovina, n-ar fi stârnit un val de ură și comentarii inept-răutăcioase, ba chiar bășcălios-batjocoritoare, pe diverse site-uri ale internauților ori pe Facebook și alte rețele social-media. Motivul bănuit: bătălia politică fără menajamente și obraz.

Or, filmul reconstituie o nuntă tradițională bucovineană de acum 70 de ani, motiv pentru care analiștii, comentatorii aveau neapărată nevoie de cunoștințe de etnografie și folclor, discipline care se studiază doar în universități și facultăți de specialitate. Și-așa, după dispariția eminentul profesor Vasile Adăscăliței, etnolog și folclorist al Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, destinul studiilor despre arta populară a intrat în ceață și m-aș bucura nespus să mă contraziceți.

Pe deasupra, județul Baia, apoi Suceava, Câmpulung… au avut câțiva reprezentanți de seamă peste care niciun comentator avizat nu avea dreptul să treacă: Simion Florea Marian, Alexandru Voevidca, Mihai Lupescu (Bogdănești) și Artur Gorovei cu revista fălticeneană Șezătoarea, studiile comparate de folclor(istică) ale eminentului profesor englez de origine română, evreul Mozes Gaster, al cărui nume e și azi pe frontispiciul unui celebru amfiteatru al Universității din Cambridge și nu numai, toți uitați de culturnicii noștri cei buni de gură, dar subțiri în documentare…

Filmul se vrea o reconstituire moment cu moment a unei nunți țărănești dinainte de colectivizarea agriculturii: îndrăgostirea tinerilor, cererea mâinii miresei de la părinți, împrăștierea veștii despre hotărârea celor doi și a familiilor de a face nuntă, pregătirea petrecerii după ritualul obișnuit în zonele folclorice Botoșana – Pârtești, casa, zestrea, costumația mirilor și podoabele lucrate din vreme, ornarea curții și a meselor unde va avea loc nunta, apoi iertăciunea, plecarea alaiului de la mire la mireasă cu căruțe, călăreți și cai frumoși, gătiți de sărbătoare, urmând cununia în fața altarului, hora dinaintea bisericii și începutul practic al nunții, cu meseni, cu dansul găinii, cu guristul adunător de daruri, dezbrăcatul miresei și intrarea în rândul nevestelor, ceva idei despre activitatea de după nuntă…

Etnografic și folcloric, apar câteva dificultăți care nu au putut fi surmontate: accentuarea festivismului și uniformizarea costumelor populare ca și cum ar fi vorba de niște formațiuni artistice evoluând pe scenă, ceea ce dă filmului un caracter publicitar (de care avea neapărată nevoie industria turistică a județului). Lucrăm cu ce avem: gospodinele tinere aproape au uitat lucrul de mână, așa că luăm din comerț ce ni se pare frumos. De reținut că asistăm de zeci de ani la poluarea masivă a folclorului și a producției de artefacte etnofolclorice, că versurile cântecelor populare și strigăturile nu mai au demult caracter popular, fiind creații de autor, mai bune sau mai haioase, kitschul a pus demult stăpânire și pe dansul popular evoluat tipologic spre balet uniform militarizat și pe costumul popular plin de strasuri și horboțele cumpărate la metru.

Or aici a fost bucuria: regia a evitat contrafacerea, a ales cu grijă costumațiile,  a găsit formațiuni muzicale autentice cu instrumente tradiționale, fără inovații și scule  electronice, lăsând dansatorii să evolueze așa cum crede fiecare. În fond toți erau la origine țărani, care cu pălărie, care cu căciulă, dar cu o veselie pe chip netrucată, asemeni oamenilor care se bucură să fie împreună, cu flăcăi voinici și fete mândre și jucăușe, cu oameni maturi integrați în peisaj și joc alături de tineri, cu un brâu al vârstnicilor, punctul culminant, care ne-a mers la inimă.

Și atunci, unde-i hiba? Se vede jucând și strigând cu foc alături de doamna sa Gheorghe Flutur, și el locuitor al Botoșanei, șeful PNL și al CJS. E interzis ca șefii să joace alături de poporeni? Că de politică eram sătui!

Petru Tomegea

O vară liniștită…

O vară liniștită…

Cititorii nu se prea îndeasă la articole cu asemenea titluri, numai că totuși cineva trebuie să se sacrifice și să arate cum e cu liniștea aceasta. Va fi fiind ea dubioasă ori nu? Fiindcă de atâta armată pe străzi și scandal cu teroriștii inventați să sperie lumea, puterea politică de după 1989 voia liniște pentru a-și putea rumega în tihnă găbjirea puterii politice cu ajutorul sovieticilor și al manipulării TV-securistice, executarea „dictatorului Ceaușescu și a sinistrei sale soții“ și pacificarea cu circ, portocale și banane a propriului popor. Atunci „o anume parte a presei“ susținea, suspicioasă, că tocmai de aceea se dorea liniște ca să se poată fura mai bine. Și de atunci, fie mai multă liniște, fie mai puțină, de furat s-a furat constant (din banii statului). Din timp în timp, justiția ne mai arată cu degetul câte unul cu mâinile unse.

Vara asta însă e cea mai complicată din ’90 încoace: război și bubuit de tunuri la granițe, cu care ne-am obișnuit de mai bine de 6 luni, ceea ce îngrijorează fiind teama de necunoscut, impredictibilitatea acțiunilor armatelor rusești și a intențiilor declarate ori ascunse ale țarului Putin. Cert este că el vrea să cucerească noi teritorii, să subjuge noi popoare pentru a înălța Imperiul Rusesc la statutul de cea mai mare putere militară mondială care în aceste zile îi este nu doar amenințat, dar aflat în rostogolire spre neant, căci viitorul omenirii nu este nicidecum al imperiilor, nici al țarilor ambetați de glorii bolșevic-staliniste. Din nenorocire pentru poporul rus, fost sovietic, țarul nu a anticipat coalizarea cvasitotalității statelor împotrivă-i și izolarea internațională din care nu va mai putea ieși o jumătate de veac, nici replica bărbătească a Ucrainei. (Însă nu pot accepta ticăloșia unor confrați pârâți ca jurnaliști care invocă drept cauză a războiului cu Ucraina faptul că Putin e scund și se află la andropauză).

În vacanța asta călduroasă, odată cu încrederea, liniștea ne vine dinspre NATO și UE al căror membru este România, iar respectivele alianțe sunt de astă dată de aceeași parte a baricadei, spre lauda tuturor țărilor componente, iar partea asta a baricadei e împotriva invadării Ucrainei. Cât despre atacarea unor membri NATO de către Putin, nu cred că se pune problema. N-are rost nici să aducem în discuție Ungaria al cărei fercheș prim-ministru se ițește ca buric al Europei și măreț lider regional, căci și ea are o bază militară NATO și membri în Consiliul și Parlamentul European, ba chiar cu acte mai vechi decât ale noastre.

Cu toate strădaniile unor analiști iubitori de AUR și de USR de a ne convinge că avem instabilitate politică iar actuala coaliție de guvernământ se va „sparge“ mâine, poimâine, săptămâna care vine, de nu, la toamnă, la iarnă…, guvernul își vede de treabă încercând să gestioneze necazurile generate de criza energetică și de secetă, iar nevoia de resurse a ridicat inflația la cifre greu de anticipat. Deocamdată, slavă Domnului, cu ultimele ploi s-au mai înviorat culturile, cel puțin în Nordul Moldovei, iar piața e plină de legume și fructe, unele la prețuri mai mici decât în anii anteriori. Spre bucuria gospodinelor care au luat cu asalt piețele și raioanele de specialitate ale marilor magazine. Umplându-și cămările, vor învinge și inflația.

Cât despre curent, gaze și căldura din case, sper că n-ați uitat ultimii ani ai „societății socialiste multilateral dezvoltate“, când o avarie ne-a ținut cu copiii în frig mai bine de o săptămână și acasă, dar și la școală. Situație care nu se poate repeta: necesarul de gaze pentru la iarnă este aproape completat, lemnele de foc nu lipsesc, iar de curent din câte văd nu ne vom plânge. Să sperăm că iarna va fi la fel de prietenoasă ca și vara.

Realitatea descrisă mai sus nu convine însă unor partide și politicieni care ar dori o criză energetică și alimentară cât mai dură ca să scoată oamenii în stradă, că tot visează auriștii și useriștii un asemenea prilej ca să preia puterea, deși partidele lor scad zi de zi în intenția de vot. Când nu ai nimic de oferit poporenilor, nici  îmburicarea pe rețelele de socializare și prin studiouri TV a liderilor și a mercenarilor nu mai ajută!

Petru Tomegea

Două nunți – aceeași muzică

Două nunți – aceeași muzică

A fost odată un căpitan (legionar) cu o oaste de tineri, mai cu seamă studenți, toți ambetați cică de amorul patriei, purtători de cămăși când verzi, când brune, când negre, cu sau fără sumane negre, care luptau să instaureze alt fel de politică în locul democrației îmbătrânite în rele și corupte. Se împlinise visul României Mari și doreau cu ardoare o politică în care toată puterea revine din nou voievodului și boierilor iubitori de țară și de neam, ca pe vremuri de glorie feudală, iar populația e condusă după principiile turmei de oi: dacă una se răzlețește, e readusă cu harapnicul în mijlocul turmei în cor de cântări religioase. Acest „făt-frumos“, Corneliu, (fiul lui Ion Zelinschi, cel ce și-a schimbat numele în Zelea Codreanu, adică român verde, neaoș), a ajuns absolvent de drept, cu teză de doctorat vizată de Academia din Paris și lăudată de mari maeștri ai avocaturii. Și-a făcut intrarea în politică (cum altfel?) prin organizații religioase, „Asociația studenților creștini“, apoi prin „Legiunea Arhanghelului Mihail“, după model nazist-fascist cum a văzut el în Germania führerului Hitler, radicală peste poate, adică „așa nu mai merge“, din care urmau să se aleagă viitorii conducători, boieri cinstiți și credincioși căpitanului. Afară cu necredincioșii, cu evreii (mâncători de copii), trebuie toți excluși din învățământ, justiție, din administrație, afară și cu străinii trădători de neam (cu excepția nemților!)

Apoi făt-frumos și-a găsit o mireasă de neam, iar nunta a fost pregătită pe îndelete, invitat fiind tot neamul românesc îmbrăcat la costum național, noua uniformă politică, dar s-a mulțumit cu vreo 90 000. A fost oficiată slujba de către (2)9 preoți – participanții umplând drumurile unui sătuc cu câteva sute de locuitori ales ca model pentru viitoarea lor Românie, Crângul Dreptăţii, de lângă Focșani – nume simbolic ce trebuia să prefigureze victoria asemeni lui Ștefan cel Mare pe Câmpul de la Direptate, aflat pe platoul cetății sucevene. Nunta și povestea I se încheie cu vreo 380 000 de evrei (atunci erau jidani) din Regat asasinați + 130 000 din Ardeal deportați la Auschwitz și 11 000 de romi (atunci țigani) căsăpiți la Bug… Zeci de mii de familii distruse, oameni măcelăriți pe stradă alături de copii și bătrâni, case, magazine incendiate și jefuite, bălți de sânge pe străzile Iașilor și ale Bucureștilor și ale altor foarte multe orașe și sate…

 Povestea a doua: a început tot cu un făt-frumos, George Simion, și el autodeclarat salvator al neamului românesc, cu un partid de aceeași făcătură, AUR, susținut de familiști și de toate bisericile, și de o mulțime de inși credincioși și creduli. Ca să vadă poporul că e mare iubitor de tradiții „adevărate“, de dreptate și omenie fără margini, pregătește și el o nuntă tot ca-n povești, exact ca sus-zisul căpitan: în satul Oveselu, comuna Măciuca, județul Vâlcea, dorind ca tot neamul să participe, evident tot în costume naționale, uniforma de serviciu a extremiștilor naționaliști, pe 27 august, a. c. Și el anunță peste 90 000 de poporeni participanți, din care vor fi probabil vreo 15 000, și el se vrea voievod peste o țară mare și bogată, dar plină de fraieri și aplaudaci.

Nu știu care va fi finalul celei de-a doua povești: evrei nu mai sunt decât câteva sute de familii, sinagogile lor stând mereu închise, țiganii migrează în corpore spre Occidentul primitor, așa că mărețului lider și mire îi rămâne să se războiască cu necredincioșii, cu nefamiliștii LGBT (lesbian, gay, bisexual și transgender), cu cei peste 70% dintre acele 19 milioane de locuitori rămași acasă și dornici de integrare în civilizația apuseană. Căci scopul său final este reinstaurarea voievodatului feudal, scoaterea țării din UE și NATO și integrarea cu trup și suflet în Imperiul Rus pravoslavnic, la sânul primitor al tătucului Putin. 

Două nunți, doi feți frumoși, aceeași manipulare electorală ticăloasă, dar o repet de câte ori am ocazia: nu vreau ca urmașii noștri să mai aibă două abecedare, unul sfrijit al limbii române și altul frumos colorat al Pусский язык. Nici să cânte două imnuri la începerea activităților, Deșteaptă-te, române și Россия – священная наша держава…

Petru Tomegea

Domnilor populiști, nu vreți s-o lăsați mai moale?

Domnilor populiști, nu vreți s-o lăsați mai moale?

Nu de alta, dar râde lumea de noi! Nu mai promiteți sărăcenilor marea cu sarea, că promisiuni tot faceți de 32 ani, iar rezultatele sunt altele: spuneți, vă rog, de când are PSD pe agendă irigarea culturilor agricole și ce s-a ales de politicile sale reformatoare în domeniu? Mai spuneți, vă rog, care partid politic nu și-a pus în plan să reformeze Educația, Justiția și Sănătatea și dacă în afară de interese politice a mai fost vorba de altceva. Ce ziceți de sutele de granguri condamnați și fugiți din țară înainte de decizia instanței? Dar sutele de dosare și procese ale atâtor mahări amestecați în „afaceri necurate“ amânate până la prescriere? E vreun găinar între aceștia? Nici vorbă – ei ajung la pârnaie imediat.

De ce a scăzut încrederea în politicieni? Iată câteva motive: toate țările suferă de prețuri mari la carburanți, dar să vii zi de zi la televizor și să reproșezi guvernanților și să ameninți cu „proteste uriașe“ că nu vor să micșoreze prețurile la pompă mi se pare cel mai sforăitor populism. Cine să plătească diferențele? La fel zicea Conu Leonida al lui Caragiale: „Treaba statului, d-le, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el?“ Fiindcă prețul țițeiului, importat ori nu, trebuie plătit, altfel dispare de pe piață, ca în Ungaria lunii trecute. 

De ce importăm produse agricole, doar așa că vor multinaționalele și hipermarket-urile să gâtuie „colonia românească“? Nici vorbă: importatorii caută legume și fructe cu prețuri mai mici decât oferta românească. E posibil să fie de vină subvențiile din țările de origine. Așa că hai să bocim la TV că poate se mai găsesc niscaiva fraieri să dea voturile unor populiști care s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie și care fac un presing uriaș la TV și pe rețelele de socializare.

Un exemplu de populism nerușinat este AUR: cică poporul suferă enorm de pe urma intrării în UE și NATO(!) care au pus stăpânire pe România, iar conducătorii noștri iau poziția ghiocelului. Au protestat pe străzi, în parlament și consilii locale împotriva vaccinării și a purtării măștii, au protestat împotriva medicilor care-și dădeau viața pentru salvarea bolnavilor de COVID, iar inițiativele lor ticăloase au sporit numărul morților, al infectaților. Și totuși au tupeul să vină să ne ceară din nou votul. Oare ce s-ar fi întâmplat cu țara noastră dacă nu era în NATO și UE? N-ar fi fost ea măcelărită de Putin înaintea Ucrainei? Sau tocmai asta se dorește.

AUR și-a dat mâna cu Liviu Dragnea, proaspăt ieșit de la Mititica, dar cu o și mai mare poftă de a reveni în prim-planul politicii, ca și „expertul“ interlop și transfug Cristian Rizea, ascuns de KGB în Moldova. Toți se strofocă să ne demonstreze că „România (e un) stat eșuat“, jucăria Bruxelles-ului și bătaia de joc a lui Viktor Orban. Ascultați-o pe pupila lui Dragnea, Anca Alexandrescu, la Realitatea Plus TV, moderatoare penibilă ținând discursuri de zeci de minute, cum face pe atotștiutoarea și justițiara, militând pentru promovarea fostului proprietar al lacului  Belina și pe un braț al Dunării, cel ce și-a plătit strângerea de mâini cu un alt celebru autocrat, Donald Trump. Se uită complet de abuzurile, de nenorocirile și mulțimea victimelor la protestele diasporei din 10 august, acum patru ani, ordonate și comandate de la distanță de mărețul lider și de altă pupilă a sa, Carmen Dan, fosta ministreasă de Interne. Dosar pasat de la un procuror la altul până la prescrierea faptelor.

Toți se fac luntre și punte să scoată România din NATO și UE și să revină alături de tovarășii din Federația Rusă a lui Putin. O fac în numele poporului român, sătul cică să fie la cheremul funcționarilor bruxellezi. Lansează zvonuri ticăloase despre insuccesele și abuzurile ucrainenilor, deși țara agresoare este Rusia.  România cică nu are ce căuta alături de poporul ucrainean asuprit de poftele imperiale ale lui Putin. Și dacă în locul Ucrainei erau Moldova și România?

E plin de profitori inconștienți pe care nu-i interesează cu adevărat Patria, ci doar binele lor și fala. Fiindcă populismul sforăitor, lacrimile pe umărul bieților români, minciunile și mita electorală sunt unica lor posibilitate face rost de voturi.

Petru Tomegea

Vrem o țară ca afară?

Vrem o țară ca afară?

Nu cred. Fiindcă șmecherii acestei națiuni vor face mare caz de europenismul lor, dar de fapt nu vor renunța la comportamentul de șmecheri și oricum își vor face damblaua. Mai cu seamă când nu-i vede nimeni. Veți spune că marea majoritate a cetățenilor cinstiți, conștienți că fac parte dintr-o familie respectabilă, ar dori din toată inima să trăiască într-o țară civilizată cu oameni educați, ca în Apus. Numai că între șmecheri nu sunt puțini aceia cu studii superioare. Deci nu educația e de vină!

Chiar dacă se vor supăra mulți, cineva tot trebuie să le spună verde în față adevărul:

– în localități claxonatul e interzis, dar am văzut destui șmecheri cu mașini tari claxonând trecătorii aflați pe zebre semnalizate mai mult decât corespunzător, batjocorindu-i, făcând mișto de vârstnici și chiar bruscându-i, fapte date aproape zilnic la televizor. Ca să nu mai zic și de accidente mortale. Ei, și? S-au învățat minte, iar fapta lor nu va fi imitată de alți șmecheri? În Occident funcționează alt sistem: cei jenați pe stradă ori în trafic sună la Poliție, iar indivizii abuzivi sunt luați ca din oală de niște polițiști apăruți nimeni nu știe de unde. 

– te trezește noaptea, uneori deranjează și ziua, un zgomot infernal de motoare ambalate la maximum, de scrâșnete de cauciucuri, de motocicliști care și-au tunat motoarele cu tobe care bubuie mai tare decât tancul sovietic, dar absolut toate respectivele mașini au fost modificate și nu mai corespund normelor tehnice, nici de decibeli, conform legii urmărite cu acribie de specialiștii RAR. Și totuși, noapte de noapte le poți urmări traseul citadin fără să intervină nimeni – curse ilegale de mașini tari ale băieților de bani gata. Or fi fiind responsabilii cu traficul în concediu de ani buni, nu mai sunt polițiști, sau purtătorii de uniformă au căzut la pace cu zgomotoșii șmecheri plini de bani, așa cum se vorbește în târg. Or fi toți băieți de băieți, adică fii și fiice ale Cuiva și plătesc amenzile oricât de mari?

– de câțiva ani mersul autoturismelor în coloană a devenit un fapt obișnuit, cei mai mulți șoferi se respectă între ei știind bine că toți sunt în aceeași situație. În afară de șmecheri: deși nu e loc, forțează depășirea uneori a întregii coloane, obligându-i pe cei ce vin din sens invers să intre în șanț. Sau depășind pe partea dreaptă uneori mai multe mașini, iar apoi obligându-i pe ceilalți aflați în trafic să le facă loc. O asemenea situație am văzut și pe o șosea obișnuită, nu pe motorway, în Anglia, dar absolut nimeni nu le-a permis reintrarea pe bandă. Iar între timp, mașina poliției i-a lut în primire, căci autoturismele în cauză le-am văzut la întoarcere trase pe dreapta, semn că au rămas fără permise.

– peste tot există limitări de viteză, mai ales în orașe, în localități, numai că, respectând viteza legală, te trezești claxonat din spate și, privind în oglinda retrovizoare, îl vezi pe șmecherul grăbit făcându-ți semn cu degetul mijlociu, gest obscen pentru care poate fi pedepsit. În Occident, este interzis să-i stresezi pe ceilalți participanți la trafic și veți observa mașinile poliției selectând bolizi din coloanele de pe câte o lane sau carriageway și conducându-i pe banda de rezervă: sunt tocmai aceia cu comportamente agresive pentru care pedepsele nu sunt deloc mici. Nu e nevoie decât de un telefon și de numărul mașinii cu șmecheri. Toate fiind urmărite prin CATV și localizate în câteva secunde.

– nu am necazuri cu parcarea, locuind la curte, dar mă deranjează adesea, noaptea, mai ales dimineața, claxonatul insistent al câte unuia, uneori al mai multora, semn că i-a fost mașina blocată în parcare sau nu poate ieși din garaj din același motiv. Doamne ferește să fie nevoie de mașinile salvării și ale pompierilor. În țările civilizate, situația se rezolvă în câteva minute: apare mașina Poliției împreună cu firma de ridicare a autoturismelor parcate aiurea, iar recuperarea mașinii și amenda îl pot destabiliza financiar pe șmecher pentru o jumătate de an ori chiar mai mult. Mai țineți cont că la fel pățesc cei ce fumează în locuri nepermise, cei ce nu respectă curățenia, cei ce urlă…

Fiindcă într-o țară ca afară nu e loc pentru șmecheri…

Petru Tomegea

Cum au ajuns naziștii să moară pentru libertate

Cum au ajuns naziștii să moară pentru libertate

Când țarul Putin și Imperiul Rus și-au pus în plan și apoi în practică războiul de cucerire a Ucrainei, fostă membră de frunte a imperiului roșu URSS, au inventat un „casus belli“ (motiv de război) de toată jena: cică naziștii ucraineni sprijiniți de imperialiștii americani au pus mâna pe puterea politică împotriva voinței poporului ucrainean și-l duc la pierzanie. 

Dar cine sunt naziștii ucraineni? Sunt înrudiți, fie și istoric-geografic, cu Partidul Muncitoresc Național-Socialist German (NSDAP) al lui Hitler care a refăcut puritatea rasei germane condamnând la moarte evreii și alte popoare „nedemne“ de a trăi alături de nemții superiori? Naziștii sunt cei ce au ales câteva sute de tinere ariene, înalte, frumoase, blonde și cu ochii albaștri spre a procrea cu vitejii soldați nemți aleși după aceleași criterii – căci ei vor fi viitorul națiunii germane și al întregii lumi, nație pură și superioară tuturor celorlalte: „Deutschland über alles“ (Joseph Haydn). Ei au fost hărăziți de soartă să conducă omenirea!

Nici vorbă de Hitler și nazism: așa-zișii naziști ucraineni au câștigat puterea politică prin votul cetățenilor ucraineni, și-au ales organele democratice de conducere – președinte, guvern, parlament și s-au apucat de treabă. Și cum Ucraina e o țară  bogată cu oameni harnici, din 1991 încoace au depășit de câteva ori nivelul de trai al rușilor lui Putin, au pus în prim-plan civilizația și cultura, ceea ce s-a văzut în festivalurile internaționale câștigate de artiști ucraineni, iar universitățile lor au început să urce între prestigioasele instituții internaționale. Abia acum am descoperit că refugiații ucraineni sunt europenizați și educați.

Și dintr-o dată, s-au trezit Vladimir Putin și sfetnicii săi că poporul rus este discriminat în Ucraina de „naziștii“ lui Zelensky și au invadat țara vecină și de aceeași religie cu câteva sute de mii de soldați ca să-i apere pe conaționalii lor și să-i pedepsească pe ucrainenii criminali și naziști într-o „operațiune specială de denazificare a Ucrainei“. Moment în care toată lumea a văzut că naziștii erau în altă parte: în curtea țarului Putin, cel ce și-a pus în plan să radă de pe fața pământului poporul ucrainean și Ucraina pentru a o popula cu ruși aduși de prin colțurile imperiului fost sovietic. De nu, va da cu bomba nucleară!

Numai că inițiativa lui Putin de „denazificare a Ucrainei“ nu a rămas fără prozeliți: după ce câțiva demnitari ruși au anunțat că Putin va denazifica întreaga Europă de la Urali până în Portugalia, Serbia și-a anunțat și ea intenția de „denazificare a Balcanilor“, punând gând rău nu numai popoarelor vecine din fosta Iugoslavie, dar și bulgarilor, românilor și câți vor mai fi fiind pe acolo. Intenția sârbilor a primit imediat „ajutor absolut“ de la liderii ruși, căci Serbia a fost mereu după dispariția lui Iosip Broz Tito aparținătoare de Imperiul (fost) Sovietic.

În acest moment a devenit clar pentru democrațiile europene și nu numai că denazificarea și naziștii (celorlalți) constituie un casus belli inventat ad-hoc pentru a justifica și pregăti invazia altor state și cucerirea acestora, pe model putinist. Asta în plin secol al XXI-lea când libertatea popoarelor și democrația păreau să fi învins definitiv în majoritatea țărilor de pe mapamond.

De nazism s-au îmbolnăvit toți cei atinși de aripa lui Putin, inclusiv Ungaria, unde Viktor Orban e nemulțumit de „spațiul vital“ ungar (Lebensraum) ca și hitleriștii. Așa că trage cu dinții Ardealul românesc spre Budapesta și bate șaua să priceapă măgarul la Tușnad. În opinia lui, ungurii sunt și ei rasă pură(!), și pură trebuie să rămână, nicidecum nu trebuie să se amestece (cu „bidos olah“?) și cu extraeuropeni. Nu ca francezii, nemții, olandezii, spaniolii… care nu se mai pot chema națiuni.

Te uiți la portretele măreților și aroganților lideri atotputernici, luptători cu morile de vânt ale naziștilor, și te întrebi ce caută astfel de personaje belicoase și  primitive între cele 7 miliarde de oameni obișnuiți ai Terrei care se zbat cum numai ei știu să-și crească pruncii în libertate sub cerul lăsat de Dumnezeu. Nu știu cine va răspunde la această întrebare…

Petru Tomegea

Băgați-le frica în oase!

    Băgați-le frica în oase!

În acest climat politic atât de încordat din pricina războiului din Ucraina și a iminentei crize energetice, pescuitorii în ape tulburi din serviciile de propagandă ale Kremlinului lansează continuu în spațiul public amenințări înfricoșătoare pentru populația lumii, țintele preocupărilor rusești fiind Uniunea Europeană și NATO, potrivnice „operațiunii speciale de denazificare a Ucrainei“. România nu are la ora actuală instrumentele și mijloacele de contracarare a manipulărilor, trollii lui Putin fiind mult mai agresivi și mai eficace decât serviciile noastre de presă, lipsite de cunoștințe elementare și de profesionalism. Poate și de voință. Cu siguranță colmatate de idioți utili, inși care nu înțeleg pe ce lume trăiesc, dar împrăștie aberațiile populiste venite pe canale bine dirijate. Iar frica nu este un bun sfetnic, mai ales că scopul ultim al înfricoșării este destabilizarea statelor Uniunii Europene, a guvernelor lor democratice.

Să le luăm pe rând: cică vine o iarnă grea și lungă, iar gazul pentru încălzire ne lipsește din pricina sancțiunilor împotriva Federației Ruse și a liderilor ei… Mai întâi că prognozele meteo sunt problematice pentru trei zile, darmite pentru 10 luni. Iarna trecută, în unele zone din sudul României n-a căzut un fulg, chiar dacă a nins în nordul Greciei și în Turcia. Sunt luni bune de când prognozele ne amăgesc cu ploi ca acelea și nu cade niciun strop de apă, spre groaza agricultorilor și a păsărilor, și a bietelor animale, și a plantelor… De asemenea, suntem zilnic înfricoșați de caniculă, dar astfel de temperaturi au fost în fiecare an. Mi se face rușine de bieții prezentatori meteo care s-au săturat și ei de datele catastrofice. Care catastrofă în afară de secetă?

Cât despre importurile de gaz rusesc, lucrurile sunt simple: nu poți ca guvern conștient de viitorul propriului popor să alimentezi cu bani mașina de război a țarului Vladimir Putin, mașină care ucide copii, bătrâni, sute de mii de oameni nevinovați și care nu e zi să nu amenințe viața pe pământ cu bombardeaua lui nucleară, ca și cum nu ar ști că în secunda doi tot arsenalul nuclear al omenirii se va năpusti asupra Moscovei. Poate vom răbda de frig, prostia și lipsa de prevedere se pedepsesc, dar poate până la iarnă ne chibzuim mai bine și cu gazul, și cu carburanții, și cu curentul electric, și cu lemnele…

Al doilea: seceta, incendiile cauzate de temperaturile ridicate, foametea mondială, criza economică și inflația. Jale și bocete pe majoritatea televiziunilor noastre de „informații“, campioană fiind 24 de ore din 24 România TV a fugarului de justiție Sebastian Ghiță. Zi de zi aflăm că vine sfârșitul lumii cu foc și foamete, că la ușa României bate falimentul, că îndată țara nu se va mai putea împrumuta de la bănci, iar lipsa hranei va provoca victime (Coșea & Peiu). Ca și cum nu toate țările   s-ar confrunta cu aceleași nenorociri, ca și cum n-ar mai exista nicio soluție de salvare.

Al treilea: nu provocați, nu tratați fără respect Rusia, nu o batjocoriți căci toată lumea trebuie să recunoască Rusia ca o mare putere politică și militară a lumii! (A. Severin). Nu contează că PIB-ul rusesc e la jumătate față de cel al Italiei sau al Spaniei, de opt ori mai mic decât al Germaniei. Dispune de cel mai puternic arsenal nuclear și cu o singură bombă Satan poate mătura de pe fața pământului insula Marii Britanii sau întreaga civilizație. „Operațiunea specială“ din Ucraina cică merge conform planului, iar după denazificarea poporului ucrainean urmează denazificarea întregii Europe de la munții Urali până în Portugalia, iar împărăția lui Putin se va întinde de la Pacificul asiatic, la Atlantic. Serbia va face același lucru în Balcani cu „sprijinul absolut“ al lui Putin.

Din ce se vede, „operațiunea specială“ prin care poporul ucrainean trebuia denazificat în totalitate cu vreo două sute de mii de soldați sovietici echipați cu tancuri ca acelea, mașini de război imbatabile, avioane – adevărate fortărețe zburătoare… s-a fâsâit după câteva zile, vitejii ostași retrăgându-se la frații lor ruși din Estul Ucrainei, unde cred că și-au luat vacanță. Cât despre denazificarea lumii întregi, doar vorbe fără noimă.

Petru Tomegea

Berbanții noștri – mai berbanți ca ai lor

Berbanții noștri – mai berbanți ca ai lor

Nu știu cum se face, dar destule mari personalități ale politicii naționale și chiar mondiale pot fi numite fără nicio reținere berbanți: își schimbă nevestele și amantele ca pe ciorapi, făcând un spectacol grotesc în fața unor națiuni evlavioase precum România, Rusia, Statele Unite ale Americii, Franța, Italia… Acestea nu sunt state unde poligamia, haremul, familiile cu dubli, tripli parteneri să fie permise. Din contră, majoritatea religiilor și a cultelor religioase promovează familia – „celulă de bază a societății“. 

Firește, respectivii berbanți ar putea activa prin bordeluri, cluburi de swingeri, ori pe străzi în căutare de partenere, dar nicidecum în fruntea țărilor unde ar trebui să fie modele demne de urmat pentru popoarele lor.  Priviți-i pe berbanții politici actuali cum se simt ei cocoși când le este lăudată vitalitatea extraordinară, a se citi virilitatea, uneori la vârste când ar trebui să le spună povești nepoților. Nu puțini apar în fața mulțimilor, a camerelor de luat vederi plini de ei înșiși, cu o mână mestecând ceva în buzunar asemeni golanilor noștri de cartier amușinând picioarele dezgolite ale trecătoarelor. 

Unii nu-și mai țin minte șirul amantelor, de obicei top-modele, sportive, mai ales gimnaste, se trezesc că le crește numărul pruncilor cu partenere cu multe zeci de ani mai tinere, de nu cumva și minore, și totuși popoarele lor pline de evlavie îi adoră și îi votează: notoriu fiind Vladimir Putin, campionul religiei pravoslavnice, ocrotitor declarat al familiei tradiționale rusești, cel ce era prezentat de toate televizuinele românești ca bărbat macho la 70 de ani și ca proaspăt tătic cu una din amante. Că lumea vorbește de mai multe.

Nici în SUA, cea mai puternică națiune, lucrurile nu stau mai breaz: Dwight Eisenhower, John F. Kennedy, Bill Clinton, Donald Trump…, religioși nevoie mare, dădeau pe de lături de prea multă potență. Nici Franța, cu al ei François Mitterand și cu alții n-a rămas mai prejos, dar niciunul nu l-a întrecut pe craiul roșu al Cubei comuniste, Fidel Castro. Nu mai e călcatul strâmb un păcat condamnat de biserică și de opinia publică? Prin feudalism astfel de păcate au dus la excomunicări declanșatoare de războaie ucigătoare, la revolte ale poporenilor și la alungarea destrăbălaților. Cât despre domnitorii români amestecați în scandaluri sexuale de la Petru Mușat și Ștefan cel Mare, la Alexandru Ioan Cuza, Carol al II-lea și apoi la berbanții de azi precum Traian Băsescu, Liviu Dragnea…, spațiul întreg pus la dispoziție cu generozitate de Crai Nou nu mi-ar ajunge să le scriu nici măcar numele.

Dar ce mai înseamnă azi berbant? În accepția veche a grecismului berbantis preluat de majoritatea limbilor europene, inclusiv de limba turcă, de unde a venit și la noi pe vremea fanarioților, însemna pungaș, hoțoman, tâlhar… ca apoi sensul să se specializeze în afemeiat, muieratic, golan, curvar, toate implicând ideea de fudulie pentru astfel de mărețe fapte de glorie a masculului.

Partea care m-a motivat să aleg această temă e alta: berbanții politici ar trebui condamnați pentru ipocrizie, căci ce poate fi mai ipocrit decât să te declari mare apărător al familiei, campion al moralității, fiindcă altfel cetățenii creduli nu ți-ar fi dat votul, și apoi să te scălămbăiești în biroul oval cu amanta cu vreo 40 de ani mai tânără pentru o felație „nevinovată“?

Cum poți să speri că vei obține postul de Prim-Ministru al României când ți-ai abandonat soția și copiii, iar apoi te afișezi cu amante care ți-ar putea fi nepoate? Cum naiba e posibil să mai ieși și în fruntea demonstranților apărători ai familiei tradiționale fără să-ți crape obrazul de rușine, nu neapărat față de poporeni, dar măcar față de propriii copii și poate de părinți?

Unii analiști și comentatori „avizați“ încearcă să acrediteze ideea că astfel de inși berbanți ar fi și cei mai capabili să conducă popoare, iar pe mine a început să mă doară capul: deci într-o țară cu atâtea minți luminate, cu milioane de bărbați și femei  evlavioși, cinstiți și harnici – părinți adevărați… ne punem în frunte specimene imorale, șmechere, corupte până în măduva oaselor ca să așteptăm de la ele ce?

Petru Tomegea

UDMR n-a mai picat în picioare!

UDMR n-a mai picat în picioare!

Trebuie spus din capul locului că Şcoala de vară de la Băile Tuşnad (Tusvanyos) a fost destinată de la început apropierii între tineretul român și cel maghiar, asta după incidentele etnice grave de la Târgu Mureș din 1990. Între timp, intervenția statului maghiar și a liderilor unor formațiuni politice extremiste a dus lucrurile din nou spre confruntare: au apărut peste noapte taberele paramilitare în care tineri ai noștri și ai lor vorbitori de limbă maghiară învățau să mânuiască armele și să se pregătească fizic și moral pentru război. Al cui război?

Mai trebuie amintit că există un contencios între România și Ungaria declanșat de tratatul de la Trianon (1920) când națiunii maghiare i s-au fixat granițele teritoriului de azi, separând statele componente ale Imperiului Habsburgic în funcție de componenta etnică, iar Transilvania a revenit cum era și firesc statului român, ceea ce a nemulțumit elita maghiară. De atunci asistăm la fel de fel de provocări nu numai în Ardeal, dar și în fosta Cehoslovacie, Serbia, Slovenia, Ucraina Subcarpatică. 

Din punct de vedere militar, situațiile belicoase s-au încheiat de fiecare dată cu ocuparea de către trupele românești a Ungariei în 1919, în 1944-1945 și apoi în 1956, împreună cu URSS. Cu toate acestea, spiritul revanșard al maghiarilor nu a putut fi potolit, iar tendințele expansioniste ale regimurilor de la Budapesta continuă și după 1989. Dar nicio parte nu dorește o confruntare militară, doar spiritele încinse vorbind despre așa ceva. 

În schimb, elitele politice și economice ale Ungariei s-au pus pe treabă: au reactivat Ținutul Secuilor (Székely Land) – HarCov (Harghita+Covasna) + Mureș, fosta regiune Mureș Autonomă Maghiară înființată de Stalin, secuii, una dintre cele trei națiuni privilegiate din Unio Trium Nationum, fiind complet maghiarizați de peste trei secole. Românii, deși majoritari, au fost veacuri la rând abia tolerați. Maghiarii au cumpărat ori câștigat în instanțe foste domenii feudale și castele ale grofilor, au cumpărat sute de hectare de pământ arabil și păduri, au construit stadioane și săli de sport în orașele cu mulți maghiari, iar trendul continuă și azi cu acordul tacit al autorităților statului român. Toate au fost percepute de populația locală majoritară ca gesturi neprietenești, ca o încercare de atragere a Ardealului către Budapesta.

În acest climat, au avut loc numeroase ediții anuale ale respectivei școli de vară, cu declarații și gesturi adesea provocatoare, tolerate cum-necum de autorități și de către conaționali. Tolerate fiindcă ambele țări vecine sunt membre ale Uniunii Europene, iar vecinătatea e bine să fie cultivată într-un climat de democrație, libertate și bună înțelegere. Și apoi, investițiile Ungariei în România nu prind rău, în ultimă instanță pământul și castelele Ardealului neputând fi cărate cu traista la Budapesta și nici nu sunt singurii cumpărători de terenuri românești.

Anul acesta, astfel de dispute au fost lăsate deoparte de Viktor Orban, prim-ministrul țării vecine, în schimb țanțoșul lider maghiar a interpretat rolul de curea de transmisie a lui Vladimir Putin: nimic despre agresiunea împotriva statului independent Ucraina, nimic despre sutele de mii de victime copii, bătrâni, școli, universități, spitale, blocuri de locuințe, ci doar acuzații la adresa NATO și a UE, al căror membru este și Ungaria. 

Pe deasupra, un mesaj nazist îngrozitor și ticălos despre puritatea „europeană“ a rasei maghiare: de când migratorii unguri veniți de prin stepele Asiei erau europeni? De când națiunea maghiară e una pură, ori purificată, lipsită de minorități când de multe secole au maghiarizat români, slovaci, sârbi, ucraineni și tot ce au prins? Cum este posibil ca liderul unui stat european să susțină astfel de aberații în al XXI-lea secol?

Pentru că scandalul declarațiilor s-a inflamat pe plan internațional, măgăreața cade pe umerii UDMR, participant și aplaudac al respectivelor bazaconii fascizante, greu de tolerat în Uniunea Europeană. Din păcate, formațiunea maghiară alcătuiește majoritatea de guvernământ, implicând guvernul României într-o dandana care nu-i aparține. Firește că se așteaptă ceva demisii. 

Petru Tomegea