„Nunta lui Flutur“ – fără ură și părtinire
Scriu rar despre evenimente cultural-politice sucevene fiindcă am destui colegi jurnaliști specializați în informații locale care își fac meseria, cel mai adesea pro-bono, cu talent și discernământ. Nici acum n-aș fi intervenit dacă filmul etno-folcloric „Nuntă în Bucovina“, lansat recent de Consiliul Județean Suceava și Centrul Cultural Bucovina, n-ar fi stârnit un val de ură și comentarii inept-răutăcioase, ba chiar bășcălios-batjocoritoare, pe diverse site-uri ale internauților ori pe Facebook și alte rețele social-media. Motivul bănuit: bătălia politică fără menajamente și obraz.
Or, filmul reconstituie o nuntă tradițională bucovineană de acum 70 de ani, motiv pentru care analiștii, comentatorii aveau neapărată nevoie de cunoștințe de etnografie și folclor, discipline care se studiază doar în universități și facultăți de specialitate. Și-așa, după dispariția eminentul profesor Vasile Adăscăliței, etnolog și folclorist al Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, destinul studiilor despre arta populară a intrat în ceață și m-aș bucura nespus să mă contraziceți.
Pe deasupra, județul Baia, apoi Suceava, Câmpulung… au avut câțiva reprezentanți de seamă peste care niciun comentator avizat nu avea dreptul să treacă: Simion Florea Marian, Alexandru Voevidca, Mihai Lupescu (Bogdănești) și Artur Gorovei cu revista fălticeneană Șezătoarea, studiile comparate de folclor(istică) ale eminentului profesor englez de origine română, evreul Mozes Gaster, al cărui nume e și azi pe frontispiciul unui celebru amfiteatru al Universității din Cambridge și nu numai, toți uitați de culturnicii noștri cei buni de gură, dar subțiri în documentare…
Filmul se vrea o reconstituire moment cu moment a unei nunți țărănești dinainte de colectivizarea agriculturii: îndrăgostirea tinerilor, cererea mâinii miresei de la părinți, împrăștierea veștii despre hotărârea celor doi și a familiilor de a face nuntă, pregătirea petrecerii după ritualul obișnuit în zonele folclorice Botoșana – Pârtești, casa, zestrea, costumația mirilor și podoabele lucrate din vreme, ornarea curții și a meselor unde va avea loc nunta, apoi iertăciunea, plecarea alaiului de la mire la mireasă cu căruțe, călăreți și cai frumoși, gătiți de sărbătoare, urmând cununia în fața altarului, hora dinaintea bisericii și începutul practic al nunții, cu meseni, cu dansul găinii, cu guristul adunător de daruri, dezbrăcatul miresei și intrarea în rândul nevestelor, ceva idei despre activitatea de după nuntă…
Etnografic și folcloric, apar câteva dificultăți care nu au putut fi surmontate: accentuarea festivismului și uniformizarea costumelor populare ca și cum ar fi vorba de niște formațiuni artistice evoluând pe scenă, ceea ce dă filmului un caracter publicitar (de care avea neapărată nevoie industria turistică a județului). Lucrăm cu ce avem: gospodinele tinere aproape au uitat lucrul de mână, așa că luăm din comerț ce ni se pare frumos. De reținut că asistăm de zeci de ani la poluarea masivă a folclorului și a producției de artefacte etnofolclorice, că versurile cântecelor populare și strigăturile nu mai au demult caracter popular, fiind creații de autor, mai bune sau mai haioase, kitschul a pus demult stăpânire și pe dansul popular evoluat tipologic spre balet uniform militarizat și pe costumul popular plin de strasuri și horboțele cumpărate la metru.
Or aici a fost bucuria: regia a evitat contrafacerea, a ales cu grijă costumațiile, a găsit formațiuni muzicale autentice cu instrumente tradiționale, fără inovații și scule electronice, lăsând dansatorii să evolueze așa cum crede fiecare. În fond toți erau la origine țărani, care cu pălărie, care cu căciulă, dar cu o veselie pe chip netrucată, asemeni oamenilor care se bucură să fie împreună, cu flăcăi voinici și fete mândre și jucăușe, cu oameni maturi integrați în peisaj și joc alături de tineri, cu un brâu al vârstnicilor, punctul culminant, care ne-a mers la inimă.
Și atunci, unde-i hiba? Se vede jucând și strigând cu foc alături de doamna sa Gheorghe Flutur, și el locuitor al Botoșanei, șeful PNL și al CJS. E interzis ca șefii să joace alături de poporeni? Că de politică eram sătui!
Petru Tomegea