După primele 100 de zile de mandat, Klaus Iohannis se confruntă cu un val de frustrări și critici severe venite nu atât din partea propriului electorat, cât mai cu seamă dinspre mediile favorabile fostului președinte și PMP. Acuzațiile, din fericire, nu sunt la adresa activității prezidențiale, ci a comportamentului său cu totul diferit de acela al predecesorului, Traian Băsescu. Devenit, iată, etalon prezidențial.
Frustrările și criticile s-au înmulțit și diversificat după demisia Tatianei Niculescu-Bran, purtătoarea de cuvânt a președintelui Klaus Iohannis. Se înțelege, așadar, că e vorba de nefuncționarea compartimentului de comunicare sau de strategii de comunicare greșite, deși unii jurnaliști și analiști anticipează ieșirea din conceptul de „normalitate politică” enunțat în campania electorală și reafirmat de atâtea ori după preluarea mandatului.
Moment numai bun de atac pentru comilitonii lui Traian Băsescu. Se pare că s-au pregătit din vreme să înceapă o ofensivă de imagine pentru idolul lor, glosând pe tema modelului „băsescian”: un președinte puternic, reformator al statului de drept și al Justiției, care schimbă majoritățile de guvernământ indiferent prin ce mijloace, numește pe cine vrea prim-ministru, iese zilnic la atac la ore de maximă audiență, stăpânește ca nimeni altul agenda publică, fiind principalul creator de știri și evenimente… Evident că Iohannis nu poate face față unor astfel de comparații.
În ton cu presa care i-a rămas fidelă, prinzând perioada de slăbiciune și confuzie a opoziției liberale, iese însuși Traian Băsescu la atac împotriva capilor DNA, ÎCCJ, SRI, aruncă concomitent săgeți împotriva guvernului și a președinției, mai puțin asupra Parlamentului, creându-se impresia că e în continuare azimutul politic.
Dar, pentru ca această ofensivă să aibă sorți de izbândă, avea nevoie de culoar spre vârful puterii politice, iar strategia de a și-l crea presupune a-l desființa pe Iohannis: fost primar al unui oraș de provincie, nedeprins cu șmecheriile balcanice și cu ascunzișurile politicii dâmbovițene, nu e în stare să-și încropească o echipă de consilieri valoroși, habar n-are să comunice, nu stăpânește guvernul, de nu cumva va fi fiind mână în mână cu Ponta.
De aici și până la a-l socoti pe Traian Băsescu etalonul politicii românești nu este decât un pas. Cică Iohannis, dacă vrea să reușească, nu are altă cale decât să „preia metodele lui Băsescu”. Adică să demită Parlamentul, să numească alt prim-ministru, să-și facă propria majoritate… Iar astfel de păreri sunt prezente nu doar pe rețelele de socializare, ci și în discursul jurnalistic. Nu contează că în Constituție scrie altceva.
Mai degrabă cred că se vrea lansarea unei noi construcții politice, una care să modifice statu-quo-ul creat după alegerile din 16 noiembrie, anul trecut. Nu degeaba se agită zilnic cu fel de fel de declarații, una mai frapantă ca alta. E vorba de o construcție în trei pași: 1. degajarea terenului și ocuparea centrului, 2. adunarea în noul PDL, înregistrat recent la OSIM, a tuturor opozanților lui Iohannis și a pedeliștilor nemulțumiți de Blaga și 3. asumarea rolului de șef al Opoziției. Ținta? Alegerile din 2016 și postul prim-ministru.
Nu știu ce șanse poate avea un asemenea scenariu, la această oră, curată utopie. Pe de altă parte, Traian Băsescu știe că percepția publică se schimbă greu, de aceea bate fierul cât mai e cald spre a rămâne singura alternativă serioasă la Palatul Victoria și a-și face cunoscută oferta.
Însă ideea că Iohannis trebuie să intre în pielea fostului locatar de la Cotroceni pentru a fi un bun președinte e scornită anume pentru a-l pune în inferioritate. Oricine știe că temperamentul și formația „neamțului” diferă cu totul de ale lui Traian Băsescu. În plus, imaginea actuală a fostului președinte, din ce în ce mai critic la adresa Justiției și a Serviciilor, nu pare a se înfiripa. Nici încercările de a-l coborî pe Iohannis în sondaje n-au avut până acum succes, din contră, cota de încredere fiind stabilizată la 75%. Dar așteptările electoratului continuă să fie mari.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 