USL a dispărut. Ca și cum nici n-ar fi fost. Mai pâlpâie ceva resturi prin teritoriu, unde, în afara sa, mai funcționează o mulțime de alte alianțe, fie în consiliile județene, fie în cele locale. Care mai de care. La fel de imprevizibile, la fel de diletante, la fel de fără perspectivă.
Dar să dispară ditamai construcția politică națională de peste 70% și să nu deplângă nimeni frustrarea căuzașilor nu ne-am așteptat. Iar inconsistența regretelor nu are decât o singură explicație, dar o mulțime de urmări. Unele în timp.
Improvizație și multă naivitate
Subțirimea părerilor de rău arată că uniunile, coalițiile, alianțele de partide și formațiuni românești nu ating un anume grad de maturitate, nici de consistență și omogenitate, iar adunarea la aceeași masă a mai multor lideri generează întotdeauna concurență pe același culoar, apoi certuri nesfârșite soldate cu divorț. Și asta pentru că, de fiecare dată, fondatorii alianțelor sunt diletanți, nu-și țin cuvântul, trișează bazându-se pe bunăvoința sau naivitatea celorlalți, iar ulterior între membrii componenți se instalează suspiciunile. Ca la jocul de cărți pe bani.
De ce trișează când știu bine că până la urmă adevărul iese la iveală? Se merge pe ideea că între timp acumulează mai multă putere în dauna aliaților care, puși în fața faptului împlinit, ar putea fi nevoiți să-și accepte situația. A se observa că acesta este morbul letal care a măcinat din interior sănătatea și viitorul tuturor uniunilor partinice.
Boli grave și istorii complicate
De ce se îmbolnăvesc atât de repede alianțele noastre când în alte țări rezistă uneori zeci de ani? Fiindcă sunt construite în grabă, se bazează pe idealism și improvizații, pe relațiile între lideri, prieteni la început, dușmani de moarte după. Improvizație înseamnă și ceva ideologie, programe minimale de ici până colo, de obicei până la alegeri, dar proiectele de anvergură economică și socială, uneori acceptate de toți, rămân pe hârtie. De neseriozitate și trădări nici nu vrem să mai amintim.
Însă consecințele destrămării alianțelor pot fi catastrofale pentru lideri și partide. Astfel, după dezmembrarea coaliției guvernamentale din 1996, PDSR și-a schimbat numele spre a păcăli vigilența electoratului, dar a pierdut alegerile în favoarea Convenției Democratice, PUNR și PSM n-au mai intrat în Parlament.
Dispariția CD în 2000 le-a încheiat cariera țărăniștilor și tuturor liderilor PNȚCD, iar PNL și PD s-au mulțumit cu mai puțin de 9%. Efecte au fost și după dispariția Alianței DA: ruperea PNL și împiedicarea acestuia de a participa la masa tratativelor. Iar spargerea coaliției de guvernământ în 2012, i-a coborât pe portocalii inițial sub 15%, apoi sub 10%, guvernele Boc și Ungureanu căzând în urma unor moțiuni de cenzură.
USL, o stare de spirit?
Față de coalițiile anterioare, „USL a fost mai mult decât o alianță politică, a fost o stare de spirit”, zice Liviu Dragnea, unul din liderii importanți ai PSD. Cea mai bună dovadă ar fi majoritatea parlamentară de peste 70%, lăsând deoparte că aceasta n-a reușit să impună nici regionalizarea, nici revizuirea Constituției, nici reducerea cheltuielilor din administrație, nici reformarea unor sectoare vitale… Numai poezia și vorbele frumoase ale dlui Dragnea n-au fost de ajuns.
USD are nevoie de spațiu vital
În schimb, USL a reușit să întărească PSD-ul și pe liderul acestuia, Victor Ponta, cărora, de la preluarea guvernării, le-au crescut peste măsură curajul și pretențiile, descotorosindu-se cum-necum de tovarășii de drum liberali. Sociologii și psihologii ar numi metoda de înlăturare a unui concurent periculos fie fratricid, fie paricid, iar urmările unor astfel de evenimente sunt greu de estimat. Fratricid pentru că USL a fost o construcție politică bazată pe prietenia între Crin Antonescu și Victor Ponta, iar paricid fiindcă ambii erau părinții acestei alianțe.
Deși renunțarea la liberali a fost pregătită din timp, PNL a rezistat încercării de rupere. Căci brandul USL trebuia să lucreze numai pentru PSD. Cu toată diabolizarea lui Crin, devenit omul negru, intrigantul, trădătorul, cu toată batjocorirea PNL, ajuns o locantă mizeră, prost famată, PNL nu s-a aciuat în curtea largă a PSD.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 