USL + PDL = aceeași mizerie?

Politică nu înseamnă o noapte fără sfârșit a cuțitelor lungi, nici climat de amenințare reciprocă, ci arta dialogului, a bunei guvernări, a pragmatismului decizional. De atâta confruntare politicianist-populistă, s-a ajuns ca prezumția de vinovăție să fie o constantă a vieții politice postdecembriste.
Născută pe un fond străvechi al fugii de răspundere, al neasumării faptelor, prezumția de vinovăție și sora ei bună, învinovățirea colectivă, erau cele mai eficace arme ale bolșevicilor pentru îngenuncherea poporului român. De aceea a fost declarat imediat după 23 august ca imperialist, vinovat de declanșarea războiului antisovietic, de cucerirea altor popoare ca moldovean, ardelean, găgăuz, de nazism, de Shoah…

Epoca burgheziei roșii

„Loviluția” din decembrie 1989 nu a schimbat decât fațada vechii bătălii, de aceea prezumția de vinovăție și învinovățirea colectivă au rămas procedee de bază, fie ale Puterii, fie ale Opoziției. Ca să scape de răspunderea penală a ororilor ciumei roșii, liderii comuniști au aruncat anatema asupra întregului popor: „toți am fost vinovați”. De aici permanenta obstrucționare a pedepsirii marilor vinovați, a torționarilor, tendința de control și supunere a serviciilor secrete și a procurorilor ale căror statute au fost păstrate aproape intacte. De aici presiunile tot mai sofisticate asupra magistraților și a altor funcționari publici.
Va fi fost el comunismul românesc unul pentru eternitate, cum zice dl Tismăneanu, dar abia postcomunismul a instaurat de-a binelea domnia burgheziei roșii. Oricine afirmă că vrea să se despartă cu o câtime de formele-i mentale, de eficientele metode ale acesteia o face în interes electoral, sau pentru perpetuarea propriului statu-quo și acumularea de noi prerogative.

Generalizarea vinei salvează vinovații

În bătălia actuală pentru imagine, cel mai bine dă disiparea vinei, „USL + PDL = aceeași mizerie!” deoarece schimbă ținta oprobriului public. Niciuna dintre instituțiile de bază ale democrației în frunte cu „clasa politică” nu a scăpat de manipularea prin generalizare: Parlamentul este format din infractori, Guvernul e antinațional și nepriceput, hoția stă la baza deciziilor guvernamentale, Justiția e coruptă, educația e zero, legile sunt făcute să-i îmbogățească numai pe unii, se subînțelege întotdeauna că e vorba de dușmanii lui X sau Y, iar sforile le trag magnații corupți, oligarhii, mogulii, baronii, serviciile secrete, penalii din PNL, USL…
În virtutea acestor generalizări, Justiția cică trebuie să ia decizii drastice, cu mascații și procurorii președintelui la ușă, cu televiziunile și reporterii călcându-se pe picioare, propunându-se chiar arestarea celor ce au votat „altceva” în vara fierbinte a lui 2012, fie în Parlament, fie la urne.

Politica fumigenelor

Referendumul a trecut, dar prezumția de vinovăție, vina colectivă, nu. Astfel, mass-media mogulilor cu aceiași „recitatori” și „tonomate pe euro” vor să pună mâna pe Justiție și pe alte instituții ale statului. Ba chiar ar trebui să ne temem de o altă lovitură de palat. A cui? A Parlamentului, a Guvernului, a dictatorului Crin! Între timp, profitând de fumigene, propovăduitorii încearcă să-și legitimeze puterea. Doar ca imagine, căci până la litera și spiritul legii drumul e lung.
A nu se înțelege că învinuirile individuale ar lipsi. Din contra, tensionează relațiile de muncă în sferele înalte ale Puterii, amenință stabilitatea înaltelor jilțuri sau sapă la rădăcina unor cariere de fruntași, surpă temelia unor averi apărute din senin, a unor decizii cu mare impact la pușculițe de partid. Învinuirile sunt urmate de aruncarea pisicii pe surse: cu procese, dosare, mape profesionale și pușcărie, cu dezvăluiri, cu scăderea procentelor în sondaje aranjate, cu tăierea de pe diferite liste etc. Se merge uneori și pe drumul drept, căci se mai întâmplă, nu-i așa, ca destui chiar să fi călcat pe bec.

De la presiune la psihoză

Din păcate, frica de vinovăție, teama de pedeapsa nemeritată într-un sistem justițiar impredictibil generează comportament sub presiune. Ca bonus, psihoza creată poate scoate din circuit oameni integri și capabili. În plus, intimidarea declanșează spirala erorilor. Ca urmare, scad performanțele colective și individuale ale demnitarilor și politicienilor, ceea ce nu mai permite o bună selecție a valorilor, nici o bună gestionare a treburilor publice.
Așa se face că instituțiile tinerei noastre democrații sunt atrase în această bătălie de o parte sau de alta, ca apoi să-și piardă credibilitatea, percepțiile publice ale vinovăției induse mediatic permițând tocmai pescuitorilor în ape tulburi ținerea în captivitate a statului de drept și umilirea cetățenilor.

Petru Tomegea