Din timp în timp se vântură în spațiul public ideea Băsescu – prim-ministru. De obicei, prin lansarea în prime-time a unui astfel de proiect politic se pregătește opinia publică și se testează piața sondajelor de opinie ori măcar se încearcă introducerea unui nou item în grila sociologilor. Subiectul reapare periodic, iar cel ce îl repune în discuție este adesea Traian Băsescu. Fiind cel mai înalt demnitar al statului român, e firesc să ne preocupe motivele și eventuala evoluție ale acestei ipoteze de lucru.
Oglindă, oglinjoară…
Nu se cunosc bine cauzele și obiectivele pentru care președintele aruncă pe piața zvonurilor această provocare, dar se pot intui. Se consideră de către ai săi că vrea să salveze România, așa cum lasă el însuși a se înțelege. Adversarii, însă, deloc puțini, cred că Traian Băsescu vrea să se salveze doar pe el însuși. Deși nu e exclus să fie vorba despre amândouă, cel mai plauzibil pare interesul electoral. De demonstrat.
A afirmat în mai multe rânduri că experiența și expertiza îl recomandă pentru funcția de premier, elementul nou fiind acum că e dispus să facă acest lucru „pe contract”. Garanții sau promisiuni? Într-un an de zile, ar „pune țara pe șine”, „ar curăța ce este de curățat”, deoarece instituțiile statului nu au fost în stare și „nici Emil Boc nu a făcut… acest lucru capital”, singura condiție fiind să i se „lase țara” pe mână.
A sărit țara de pe linie?
Ce vrea să însemne a pune țara pe șine? Doar a curăța-o și a o repara ca pe o ustensilă gospodărească? De 25 ani se tot repară, dar se vede treaba că nu e de-ajuns. Mai e nevoie și de piese noi, de investiții masive, de capital valoros, inclusiv uman. Și apoi țara a mai fost pusă cândva pe o linie care trebuia s-o ducă neabătut spre zenit, spre „steaua cea de sus”, spre „zări albastre”…, iar rezultatele s-au văzut în decembrie 1989.
Odată lansată ideea în spațiul public, scenariul dlui Băsescu prinde contur. Reacțiile adversarilor, care nu s-au lăsat prea mult așteptate, o dovedesc: „Doamne fereşte, mi se pare un film de groază! A fost prim-ministru pe vremea lui Boc, domnul Băsescu, şi aţi văzut ce prim-ministru a fost!” a exclamat Victor Ponta.
Cine cu cine nu negociază
A intrat în joc apoi și Crin Antonescu: „Domnul Băsescu doreşte să fie prim-ministru, … doreşte să fie liderul dreptei din România”, dar, cu toate că își dorește voturile lui Traian Băsescu, nici el, nici liberalii nu vor negocia cu actualul președinte… „Personajele, samsarii de voturi, fie ei şi politicieni importanţi ca domnul Băsescu, sunt altceva şi nu am ce să negociez cu domnul Băsescu, nici în turul al doilea”.
Interesant este că liderul liberal vine cu această declarație după ce președintele i-a ridicat o importantă minge la fileu: „Crin Antonescu va fi susţinut în turul al doilea de toată dreapta şi este de preferat «unui plagiator»…, personal îl va învăţa pe liberal ce are făcut”. Să fie vorba despre învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie așa cum glosează pesediștii și câteva televiziuni?
Constituția, un moft?
Cine a fost, însă, atent la termenii folosiți de Traian Băsescu și-a dat seama că actualul locatar de la Cotroceni cunoaște bine dedesubturile politicii românești: nici vorbă de prerogative constituționale, ci de înțelegeri cu viitorii politicieni majoritari care „îi pot da țara” pe mână, lăsându-l apoi să-și facă treaba. Ca și cum ai angaja pe cineva să-ți repare casa, mașina, soba…
Or într-o democrație așa ceva nu se poate, ci doar într-o țară în care puterea o deține un singur om sau un clan, o țară la mâna mafioților în care nu există democrație, nici stat de drept. În România, Constituția spune că prim-ministrul aparține partidului sau coaliției câștigătoare a scrutinului, partid și coaliție care trebuie să alcătuiască o majoritate de guvernământ susținătoare în Parlament a deciziilor propriului guvern.
Bătălie pentru viitor
Iar dl Băsescu știe bine că o astfel de manevră n-ar fi acceptată de către Parlament, nici de către CCR ori de către CE în ruptul capului. Iată de ce pare mai plauzibil un obiectiv electoral: Traian Băsescu are nevoie de un bagaj cât mai mare de voturi pentru a putea negocia de pe poziții de forță o anume situație post-mandat, de la un iluzoriu jilț la Palatul Victoria, la oricare altul care să-i ofere șansa de a rămâne în prim-planul politicii românești. Q.e.d.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 