Deşi i s-a făcut pogrebania la televizor, comunismul n-a fost la întâlnirea cu cioclii în ’89. Le-a tras ţeapă. Apoi, implicându-se full-contact în politica de amatori, s-a metamorfozat sub ochii noştri boldiţi: a deschis tranşee „marxist-leniniste” în toate infrastructurile social-funcţionăreşti, de la birouri ministeriale şi sindicale până la scara de bloc, să nu-şi iasă din mână cu masele şi trainingul. A reevaluat doctrina burgheziei roşii, anticipând corect că acumularea cantitativă va aduce schimbările calitative planificate. De-abia a aşteptat să fie condamnat oficial, ca să se asigure că-şi poate vedea nestingherit de „meandrele concretului”.
Prin încrucişări meşteşugite, marii geneticieni din cooperativele naţionale „Ochiul Interior” a dlor Măgureanu & fiii şi „Timpanul Exterior” a dlor Talpeş & sons au reuşit să fertilizeze in vitro „noua sămânţă” demnă de înalta misiune. Din ea s-a zămislit o specie prezisă din timpuri bătrâne de academicianul domn Cantemir Dimitrie: struţocămila. Cămilopardalul a avut a se minuna de rodul revoluţionarelor învăţături, iar Ulihoţii, Corbişuţii, Vulpişmenarii şi Lotridulăii s-au şi aruncat asupra Bovitoantelor, a Vacifraierelor, a Capriblegelor şi a Orbigângăniilor de la talpa ţării cu declaraţii de dragoste nemaiauzit de umed-sforăielnice, prefigurând un ritual al împreunărilor cum nu s-a mai văzut de la potop.
Semne cereşti prevesteau demult pocinogul: Lilith, luna neagră, chicotea în casa terenurilor, a vilelor luate cu japca de lupozaurii roşii la bocanci, centaurul Chiron cel Afurisit a trântit pietre de moară peste arhivele poliţiei secrete, ca să nu iasă la lumina soarelui veci-pururi adevăraţii vinovaţi, nici bişniţarii lăţiţi peste naţie ori hălăduitori pe bănuţul contribuabilului crizat, iar încrezutul Salmonaeus a pus un văl negru-opac peste ochii zeiţei cu balanţa, că, săraca, trebuie dusă de mână.
Până şi-n bancuri se vorbea de unitatea de monolit a tovarăşilor: pe faţă nici n-ai zice că-s împreunaţi, deşi stau sub semnul perfidei Scorpii a căsătoriei din interes. Ne dau sămânţă de vorbă multă pe teme în răspăr: anticomunismul (electoral) ca mod de viaţă, revoluţia continuă degeaba, reforma permanentă aiurea, eradicarea corupţiei la derută, vânzarea patriei piesă cu piesă, duşmanii mârşavi fiind angajaţi ca vânzători. Fondul sonor garantează izbânda: bombe sexy, violuri de babe ori bănci, alterând cu populisme groase, ca imediat să trăsnească ţipătul „săriţi, ne dau Crocobaurii afară din Harcov!” Ţin sus stindardul şi smochingul capitalismului de cumetrie, că i se văd toate celea, dar vor neapărat intervenţia statului, cică să nu moară prostimea de foame. A se citi: conturile lor să nu se dedoldorosească! Actori cu priză la public recită non stop Moguliada şi Oligarheea să-i ţină calzi pe poporeni. Criza umflă pânzele corăbiei marxist-leniniste, iar nouă ni se predică din nou beneficiile sărăciei. Până se vor înstăpâni peste toate.
Ciclopul din semnul Unicornului zice că acolo unde frica păzeşte bostănăria şi se bate şaua dreptăţii să priceapă iapa prostimii, acolo unde nu se găsesc niciodată bani pentru învăţământ, unde se flutură lozinci antiactivisto-securistice, unde legile se calcă în picioare mai dihai ca pe vremea ciumei roşii iar libertăţile cetăţeneşti sunt continuu gâtuite, acolo stau pitiţi de două decenii elitele roşii cu urmaşii şi acoliţii lor.
Ca să ne demonstreze cât de chioară e învrăjbirea între gemenii stângaci şi dreptaci, s-au înfierat reciproc, şi-au băgat colţii unii în beregata altora, s-au împroşcat cu rahat în direct, la ore de maximă audienţă. Însă când străjerul a buciumat strânsura, au atacat toţi în haită, sub acelaşi steag: aşa au căzut sub bocancii lor mândrele cetăţi ale Bancorex, FNI şi apoi ţara. Acum devorează bugetele cuvenite „de drept”, cumpără voturi cu niciodată descoperite fonduri, dau cu pistolul, scot ciomagul şi cuţitele, se încaieră, se vaită, încât ni s-a acrit de aşa politichie. Normal. Exact asta au dorit. Politica nu e pentru blegi ca noi.
Din timp în timp îşi upgradează softul: dacă ceva nu merge, de vină e Constituţia, neîncăpătoare pentru acumulările lor cantitative. De vină e legislaţia făcută după interesele altora. Căci, decât să se conformeze legilor ca boii din celebra zicătoare, mai bine le modifică – este obiceiul pământului. Domnii schimbă mereu regulile, fiindcă oricum nu respectă decât Codul de Şmecher.
Promovarea în funcţii o face doar masculul Alpha dintre membrii cei mai ascultători şi degrabă vărsători de flăcări pe nări ai găştii de vătafi, între care, dacă nu te afli, nu exişti ca om politic – porumbelul acesta fără pene i-a ieşit din gură unui ispravnic mort după o sinecură, ceva divan, caftan şi lefterie, căci teşchereaua de miliardar a început să-l sâcâie. Acum vrea să fie adulat de mulţimi. Cu cartea nu s-a prea omorât, dar ce, Dej, Ceaşcă, Leana şi alţii aveau mai multă?
Că revoluţia a coafat evropeneşte doar moţul s-a văzut după mardeala / ciordeala cu eroi o mie din ’89, când o ţineau langa într-o simpozionită, de ziceai că vor la Academie. Numai că acolo nu încap de alţi politruci nemuritori, specializaţi în polimeri, poliperi şi poveşti cu cocoşul roşu. Căci patima prostului e să ajungă vechil peste înţelepţi. Noroc că au redescoperit virtuţile chiolhanului, modelul satrapic de viaţă al zeilor ceauşişti, foşti prim-secretari de judeţ: glaja de royal whisky la picior, să sfârâie-n proţap muşchiul de căprioară, să gâlgâie-n pocale „puterea ursului”, să pocnească şampania şi să vină „gagicile”. De aceea întreţin mii de vile de protocol, au cele mai scumpe maşini, servitori, bodyguarzi, iar concediile şi le fac în străinătăţi exotice. Nouă ne dau scumpiri, şomeri şi criminali pe cap de locuitor.
La două decenii de coitus perversus, coconii lacomi ai hidrei s-au instalat măreţi în palate de mărgean.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 