Nu am nicio îndoială că sensul bătăliei împotriva Laurei-Codruța Kovesi poate fi observat cu mare claritate: două dintre componentele statului de drept, Legislativul și Executivul, încearcă să subordoneze a treia Putere, Justiția, a cărei independență, însă, este statuată în Constituția României fără echivoc prin art. 1, (4): Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale. Scrie degeaba fiindcă încercările de a controla activitatea Justiției, uneori directe, alteori prin interpuși, au devenit evidente după ce PSD a câștigat alegerile în 2016.
A doua constatare, însă, intrigă: nu știu cum se face că această campanie subversivă anti-Kovesi, anti-DNA, anti-Justiție este condusă uneori pe față, alteori prin intermediari și mercenari, de politicieni cu condamnări penale ori cu dosare în instanță, ceea ce ne ajută în clarificarea sensului: pentru că Justiția nu mai răspunde la comanda politică așa cum a făcut-o în primele două decenii postdecembriste, iar condamnările ar putea stopa cariera politică a respectivilor înalți demnitari, așa că Justiția, DNA, în special, trebuie readuse sub ascultare.
Bătălia aceasta fără menajamente împotriva stării de drept este posibilă fiindcă nici Constituția, nici legile în vigoare, dar nici tradiția democratică românească nu ocrotesc suficient Justiția, nu o apără de ingerințe precum în statele de la care cică învățăm principiile democratice. De reamintit că în SUA un președinte a fost demis din pricini mult mai neimportante decât ce vedem noi astăzi pe prima scenă politică românească.
Un fapt la fel de grav este că România s-a angajat față de UE și NATO că va promova statul de drept și că guvernul va stârpi fenomenul corupției: un stat cu înalți demnitari și funcționari dornici de căpătuială, cu instituții viciate de corupție este un stat slab și nu prezintă încredere pentru ceilalți membri ai alianțelor. Acum vedem că respectivele angajamente, la abia un deceniu de la admitere, sunt încălcate grosolan de către puterea de guvernământ, campanie după campanie limitând puterea Justiției. Concomitent are loc un proces pervers de îndulcire a legislației pentru ca furtul din bani publici să scape de efectul legii.
Pentru că marea corupție este de competența DNA, toate loviturile au fost direcționate împotriva Laurei-Codruța Kovesi, șefa respectivei instituții. Val după val, asupra ei se abat critici și chiar acuzații precum că face dosare la comandă politică, că Securitatea de rit nou(?), ambasadorii străini și unii șefi ai CE, UE sau Klaus Iohannis îi dictează deciziile, că a instaurat teroarea între colegii procurori, că unele decizii ale DNA au distrus vieți și destine ale atâtor oameni nevinovați…
Firește că DNA este o instituție românească, cu păcate mai mari sau mai mici ca și celelalte, iar dna Kovesi, procurorii din subordine nu sunt scutiți de greșeală, numai că absolut toți criticii și acuzatorii nu reușesc să încropească o listă cu politicienii curați ca lacrima ale căror destine au fost frânte de procurori și judecători.
A se mai observa că, atât timp cât justiția a stat departe de afacerile lor, de matrapazlâcurile unor instituții și guverne puse în slujba propriilor interese, politicieni de vază ca Voiculescu, Voicu, Vântu, Stănescu, Băsescu, Udrea, Dragnea, Tăriceanu… și oamenii lor din partide, presă și televiziuni nu aveau niciun dinte împotriva Justiției.
Înțelegem bine că și respectivii cetățeni au dreptul să se bată pentru drepturile lor, dar atunci când anual dispar atâtea miliarde de € din bugetele locale și naționale, nu cumva și cele 20 de milioane de locuitori și contribuabili au dreptul să fie apărați de Justiție împotriva corupției? Nu cumva respectivii politicieni și colegii lor care-și arogă dreptul de a ne reprezenta interesele în parlament și consilii locale ar trebui să fie de partea poporului păgubit și ținut din interese meschine în sărăcie?
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 