De 22 ani experimentăm. Repetăm de zeci de ori aceleaşi greşeli şi o luăm de la capăt cu şi mai mult elan. Şi nici că învăţăm ceva. La stadiul actual s-a ajuns cu mari pierderi de timp, de energii politice uriaşe, de resurse umane de aproape 4 milioane de cetăţeni activi şi de bugete naţionale aiurea irosite.
Ce nu vor să înţeleagă mai toţi primii oameni în stat? E înălţător să-ţi doreşti Puterea, dar exercitarea ei e o ştiinţă care trebuie învăţată. Dacă nu poţi conduce un vehicul pe drumurile publice fără şcoală, dacă nu poţi construi o casă fără a fi dulgher, la fel, nu ai dreptul să te joci cu soarta a 20 de milioane de suflete dacă nu ţi-ai însuşit ştiinţele politice şi arta bunei guvernări.
Patria e o poşetă ciuruită
Dacă Dumnezeu ţi-a dat ocazia să-ţi serveşti Patria şi să fii venerat de urmaşi, să fii pomenit în cartea de aur a unei naţiuni, atunci nu poţi avea hodină până nu-ţi duci la capăt misiunea. Dacă ai văzut că înaintaşii tăi n-au putut să lucreze în echipă, confundând încrederea într-un individ cu competenţa, nu poţi lăsa destinele comunităţii la mâna linguşitorilor care-ţi declară supunere oarbă, dar pe din dos îşi umplu sacii şi-i dosesc şi de tine şi de păgubaşi.
Fireşte, atunci când se fură câte puţin, nimeni nu observă, dar când iei de la gura copilului şi a bolnavului, a săracului şi a lucrătorului cinstit şi-i înfometezi, lumea se răscoală. Nu cred că revoltele noastre de stradă au ceva comun cu răbufnirile „indignados” şi „occupy”, ci cu fenomenul BUBA, Băsescu-Udrea-Boc-Anastase, în care nenorociţii sorţii, degeraţi de frigul unei ierni necruţătoare, văd întrupate toate relele ultimilor 22 ani.
EBa BUBA
Pentru că niciodată până azi incompetenţa nu s-a înfrăţit mai nesimţit cu aroganţa, aşa cum niciodată conducătorii nu şi-au batjocorit mai ignobil supuşii. Nu s-a mai întâmplat, în afara securiştilor şi a activiştilor PCR care ne tăiau pletele şi barba, să ne trimită cineva iar la muncă fiindcă ne cerem drepturile şi libertăţile.
Nimeni n-a îndrăznit vreodată să ne certe că vrem să învăţăm când România are cel mai mic număr de studenţi la mia de locuitori, că „e o inflaţie de diplome, nu mai avem tâmplari, electricieni, instalatori”. Ne-o zice a doua Elenă, savantă şi ea de renume mondial, celebra EBa, despre ale cărei competenţe şi studii nu pot adăuga nimic nou. Dar nu cred că vreodată chelnerii, tâmplarii şi analfabeţii au năzuit mai sus pe treptele guvernării ca acum.
Pentru că, iată, de atâta lup începe a muşca şi oaia. Fie ger, fie viscol, mulţimile strigă mereu „Jos BUBA”. Concomitent, jurnalişti de investigaţie din ţară şi, mai nou, de la diverse publicaţii străine dau la iveală escrocherii cu zeci-sute de milioane euro bani publici, că ţi se zburleşte părul.
Justiţia, o vorbă de dânşii inventată
Nu ştiu cum va fi fiind organizată Justiţia în ţara mea, că nu li se întâmplă nimic. În schimb, altora li se întâmplă. Schema e următoarea: când Puterea vrea să scape de un personaj incomod, îndată se găseşte cineva să-i fabrice un dosar şi cariera-i gata. După care, dosarul e trecut pe linie moartă şi nu se mai întâmplă nimic. Ba se întâmplă: iese d Băsescu, ies vajnicii servitori ai Puterii şi declară că justiţia lucrează foarte independentă de politic.
Cheltuieşte dl Băsescu o sumă imensă într-o campanie electorală cum nu s-a mai văzut, pe afişe cât blocul, pe o publicitate agresivă şi adunări cu mii de aplaudaci purtaţi cu autocarele în toată ţara, cu trailere de cadouri electorale. Jurnaliştii au spus o sumă ameţitoare, atât de ameţitoare că ţara a intrat apoi în criză, dar este condamnat Adrian Năstase pentru câteva mii de euro în Trofeul Calităţii. Fireşte, nu suma contează. Dacă a furat şi un singur euro, îşi merită pedeapsa.
Un procuror (nu) acuză
Recent Cotidianul demonstra cum s-au fraudat alegerile prezidenţiale în 2009. Nici o instituţie a statului de drept(!) nu neagă. O mulţime de servicii şi instituţii de stat sunt încriminate şi, nici un răspuns. De ani şi ani, mass-media vine cu dovezi grăitoare şi despre alte furăciuni, iar Justiţia tace.
În democraţia americană, zeci de procurori s-au năpustit asupra fostului preşedinte Richard Nixon. Nu l-au lăsat până n-a plecat capul în faţa Justiţiei. Numai că scandalul Watergate în patria BUBA ar trece neobservat, buba noastră fiind cât carul.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 