Din timp în timp, prim-ministrul României iese la televizor să ne zică ce greșeli grave a făcut el împreună cu echipa de consilieri în campania electorală, dar a ajuns concluzia că „a plătit politic” pentru ele și că „tot ce a greșit a fost omenesc”. Va fi fost omenește să greșească, numai că, politic, se plătește cu funcția, iar cu funcția Victor Ponta evită sau întârzie să plătească.
Greșelile, însă, nu sunt deloc mici și nu pot fi trecute cu vederea așa simplu. Nu poți pierde alegerile la diferență catastrofală când ai toate atuurile în mână plus un as ascuns bine în mânecă de foști specialiști ai serviciilor și apoi să te faci că nu știi. Da, își recunoaște multe greșeli, numai că greșeala capitală încă n-a descoperit-o, iar aceasta îi va sta de-a curmezișul carierei sale politice. De demonstrat.
O candidatură împotriva firii
Iar greșeala din care decurg toate celelalte este disprețul față de alegători, față de cetățenii țării al cărei prim-ministru este. Ei bine, disprețul acesta a fost vizibil odată cu intenția de a candida la funcția supremă în stat: alegătorii votaseră majoritar în 2012 USL, iar Uniunea avea candidat și formal și informal: Crin Antonescu. Încălcarea înțelegerii între cei doi copreședinți, un fel gentlemen’s agreement, a scos în evidență lipsa cuvântului și a onoarei, constituind momentul în care credibilitatea lui Victor Ponta și imaginea sa publică au început coborâșul.
Cu timpul, disprețul public a căpătat dimensiuni din ce în ce mai vizibile: a aruncat vina pentru dispariția USL tot în cârca lui Crin Antonescu și a PNL când nimeni nu se mai îndoia de adevăratul motiv: i-a tras țeapă colegului și prietenului din sete neostoită de putere. Aceeași sete care l-a trântit și pe Ion Iliescu în 1996, și pe Adrian Năstase în 2004, și pe Mircea Geoană în 2009…
Nu cumva e vorba de sabotaj?
În acest stadiu al discuției, se impune o observație: în România votul încă nu a ieșit din sfera simțămintelor și a emoționalului, iar cetățenii votează cel mai adesea cu inima, cu sufletul, nu cu mintea, cu rațiunea. Se află încă la loc de mare preț imaginea publică, notorietatea și carisma. De aceea, în momentul în care alegătorul se simte disprețuit, orice punte de comunicare e inutilă. Acesta e adevăratul motiv pentru care vectorii de campanie ai lui Victor Ponta au ratat ținta.
Ceea ce mă intrigă și chiar bate la ochi este faptul că nimeni din staff-ul de campanie nu a observat ineficiența strategiei electorale: nu poți să te prezinți în fața alegătorilor drept campion al cinstei și corectitudinii, dar să acționezi lipsit de fair-play și disprețuitor față de alegători și față de contracandidați. Iar necinstea a fost evidentă, vezi ordonanța de urgență care a legalizat traseismul, fenomen pus de cei mai mulți la baza scăderii îngrijorătoare a încrederii în clasa politică.
Nu trebuia să se expună ca prim-ministru
Iar disprețul a fost accentuat și de rămânerea în funcție pe perioada campaniei, plus comportamentul părtinitor al prim-ministrului: repartiza fonduri de la buget în mod partizan doar primarilor săi și traseiștilor, iar presa, televiziunile erau pline de lideri locali care-și strigau necazul. S-au oprit investiții, s-au drămuit banii altor sectoare publice spre a se putea dirija fondurile spre campanie. Cu intenție și cinism.
Disprețului i s-au asociat și alte păcate între turul I și al II-lea: siguranța că va fi ales. Și nu oricum, ci la mare diferență de Iohannis. Așa arătau toate sondajele, căci toate fuseseră mârșăvite. În virtutea acestei siguranțe, a început să se comporte ca și cum deja este președinte: vorbea în numele tuturor românilor, se îngrijea de Partid să nu încapă pe mâinile oricui, de guvern, pe cine să numească prim-ministru…
Un zâmbet înțelegător, dar mortal
Fiind atât de stăpân pe situație în sinea sa, a început să se dea măreț și facă pe șmecherul la televizor, comportându-se îngâmfat și jignitor cu contracandidatul său în cele două întâlniri televizate. Zâmbetul înțelegător și răbdarea lui Iohannis au fost ucigătoare, lăsând percepția imaturității liderului PSD.
Mai răbdurii din fire, românii au protestat câteva zile și, obișnuiți cu lipsa de onorabilitate a atâtor politicieni, și-au văzut de ale lor. Nu și președintele Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag, Gunther Krichbaum: „dl Ponta nu mai este calificat să aibă vreo responsabilitate de stat. Trebuie să sufere consecințele”. O spun și alții, dar Victor Ponta încă se face că nu aude.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 