Au fost aleşi sau numiţi să se îngrijească de viitorul ţării şi al românilor, dar „stenogramele” arată că „patria şi norodul” sunt lăsate de izbelişte, „tagma jefuitorilor” fiind preocupată numai şi numai de propria căpătuire.
Ce sunt stenogramele? Sunt noile forme de comunicare politică bazate pe interese reciproce, deoarece asta aflăm din transcript-urile unor convorbiri telefonice dintre Sorin Blejnar, omul cu banii, şi „acoliţii” săi, între care, să sperăm că e cu totul întâmplător, şi dl preşedinte Băsescu.
Nu stenogramă, ci transcript
Denumirea de „stenograme” nu se justifică de moment ce nu a stat nimeni să stenografieze convorbirile public-private in live. Replicile s-au transcris fără a se folosi semnele speciale ale „scrierii scurte”(stenogramă), ci litere şi cuvinte obişnuite. De aceea le vom numi „transcript”.
A se mai observa că telefonul, pe linie secretizată în cazul preşedintelui, a devenit calea preferată de transmitere a anumitor tipuri de mesaje directe şi indirecte, adesea codate parţial cu simboluri naive ca „naşul”, „băiatul”, „fata”, „hârtie”, „joc”, „şmecherie”, „ciori”, „ăla” etc. sau cu exprimări sibilinice, subînţelesuri, elemente lexical-frazeologice prefabricate, cu întreruperi şi pauze „inteligente”. Toţi „comunicatorii” se consideră lideri puternici, vorbind de „(prim) ministrul meu” sau la per tu: „am vorbit şi cu Elena”…(?)
Cică de ruşine…
Orice psiholog poate motiva tentaţia personajelor cu funcţii înalte de a evita contactul faţă către faţă atunci când este vorba de hoţii, puneri la cale, complicităţi, ilegalităţi sau „închiderea ochilor”. Te pomeneşti că le va fi fiind ruşine. În fapt, nici lor nu le vine a crede cât de jos au putut coborî.
Se vede clar din transcript-urile publicate până acum că guvernările PDL au avut în frunte oameni lipsiţi de autoritate şi de putere de decizie, hotărârile fiind luate de inşi ca Blejnar: de la el se dădea OK-ul pentru controalele financiare, de la el plecau aprobări şi intervenţii pentru te miri ce, el angaja pilele tuturor aranjorilor de tip Mircea Toader, el stabilea agendele de lucru ale altor organe, inclusiv legate de justiţie şi finanţe publice.
Serviciul de personal
Cu Sorin Blejnar, Constantin Ostaficiuc, Mircea Toader… nici nu mai era nevoie de agenţii guvernamentale de personal, ceea ce explică degringolada economică de după plecarea lui Călin Popescu Tăriceanu din Palatul Victoria şi dezorganizarea serviciilor publice prin numiri arbitrare de şefi politici.
La fel se explică şi scăderea încasărilor la ANAF şi creşterea evaziunii fiscale prin iertarea sau păsuirea clienţilor de partid. Infracţional a fost şi excesul de zel în a controla şi a executa silit de preferinţă mediile economice lipsite de dorinţa de a cotiza la partid.
Din perioada recentelor guvernări ne vin zilnic lovituri, multe cu consecinţe grave asupra bugetului, precum retragerile a 3-4 miliarde de euro fonduri europene. Pentru credibilitate, să dăm cuvântul dlui ambasador al SUA, Mark Gitenstein, să prezinte „Priorităţile pentru România” ale Camerei de Comerţ Americane: „România, ca şi alte economii postcomuniste, este ca o piramidă inversată. Aveţi trei milioane de angajaţi în sectorul privat care plătesc impozite, care susţin 15 milioane de români. Sunt trei milioane de români în economia gri care nu plătesc taxe. Evaziunea fiscală este atât de prevalentă în România încât depăşeşte bugetul statului”.
Astăzi alţii sunt de vină…?
Foarte grijuliu cu imaginea PDL şi a liderilor săi, dl ambasador „uită” să ne spună că la Cotroceni în ultimii 8 ani a fost dl Băsescu, iar la Guvernare, partidul acestuia de suflet şi asta în două reprize: 2004 – 2006 şi 2008 – 2012. La fel de adevărat este că trebuie să adăugăm şi neroziile şi incompetenţele guvernărilor anterioare, dar vina principală e a PDL, a activităţii şi a inactivităţii sale. Deoarece nu presuspendarea, ci sporirea procentelor de absorbţie a fondurilor europene pe baza cărora să se dezvolte infrastructura şi pieţele de capital era necesară ca apa şi ca aerul pentru fundamentarea bugetului 2013.
Tocmai asta reflectă transcript-urile: că Executivele anilor 2008 – 2012 (mai) erau depăşite de situaţie, lăsându-se pe mâna altor policy makers ca Blejnar, al cărui grup alcătuit din general, judecător, procuror, finanţist, bancher, parlamentar, preşedinte… controla zonele sensibile ale banului public. Iată de ce de ani buni anchetele Curţii de Conturi cu jafuri de miliarde şi miliarde de euro nu au trezit şi nu trezesc atenţia nimănui.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 