Nu știu ce se va fi întâmplat la Convenția Națională Extraordinară a PDL că principalul vector al Opoziției și-a îndulcit tonul atacurilor asupra guvernului Ponta, iar mesajele-i critice nu mai au consistența, nici efectele și nici frecvența de altădată. În plus, deși nu se află singur în Opoziție, ci împreună cu PP-DD și UDMR, PDL nu reușește să coaguleze în jurul său toate forțele politice pentru a putea cenzura activitatea majorității parlamentare de peste 70%.
În schimb, majoritatea liderilor portocalii cu prezență constantă în studiourile TV, activiștii, formatorii lor de opinii au abandonat vechile marote critice la adresa USL: arareori îi mai auzi vorbind despre „alianța socialistă, comunistă, bolșevică”, despre „tovarăși”, iar apelul la „nomina odiosa” Iliescu, Năstase, Voiculescu, Hrebenciuc, Cozmâncă… nu mai dă rezultate.
Semne de întrebare
În fapt, conducătorii PDL și consilierii lor de PR și-au dat seama că una din cauzele pentru care și-au înjumătățit procentele la alegerile locale și parlamentare din 2012 a fost tocmai mesajul exclusiv anti-USL, anti-Crin și anti-Ponta, fără a-și prezenta ideile și programele pentru viitoarea legislatură. De aici și percepția mass-media că, după schimbarea orientării de stânga spre Partidul Popularilor Europeni, PDL a rămas fără ideologie și doctrină.
În schimb, presa și televiziunile favorabile PDL până la apariția grupării disidente a Elenei Udrea continuă bătălia de dinainte de alegeri: toate atacurile împotriva Cotrocenilor sunt dirijate de Felix Motanul Voiculescu, PSD și Ponta nu ies din cuvântul tătucăi Iliescu și al reevaluatului Năstase, tehnicile folosite de condamnații Cătălin Voicu și judecătorul Florin Costiniu vor reveni în Justiție după ce Voiculescu își va pune oamenii șefi, doar are dosar și el în instanță și trebuie făcut scăpat…
Nici moțiunile nu mai sunt ce-au fost
Din când în când, liderii parlamentarilor PDL mai reușesc să pună câte o moțiune simplă la adresa guvernului, momente când critică din mers o serie de deficiențe ale guvernării: refacerea legii retrocedărilor, reformele și greutățile din Sănătate, privatizarea CFR – Marfă, grevele de la Oltchim și Mechel, necazurile de la ArcelorMittal Galaţi, inflația, scăderea (cică) a nivelului de trai și scumpirea produselor alimentare…
Se cuvine o observație tranșantă: asemenea atacuri minore au ajuns să plictisească, nu mai trezesc absolut nicio reacție de solidarizare, se repetă în aceeași formă de 23 ani, motiv pentru care actuala Opoziție poate fi acuzată de noncombat, de nu cumva și de blat, așa cum se aude adesea de la activiștii PP-DD, dar, în principal, de inactivitate.
Încă se aud bocete
Nu este exclus să nu-și fi revenit din înfrângerile electorale ale lui 2012: pierderea totală a puterii centrale și păstrarea influenței doar în fiefurile a doi baroni locali din Cluj și Neamț, precum și din tulburarea încheiată în coadă de pește la sfârșitul Convenției din 23 martie. Destule zvonuri încearcă să acrediteze ideea că Elena Udrea are valizele făcute, că după ce va crește (?) în sondaje Mișcarea Populară i se va alătura cu jumătate de PDL…
Nici UDMR nu-și intră în rolul partidului de opoziție. După ce a umblat două luni și la stânga și la dreapta să afle calea de a ajunge mort-copt la guvernare, a rămas într-un fel de stand-by. Nu îndrăznește să atace marile subiecte ale perioadei, nici greșelile de guvernare. Se concentrează deocamdată pe cele două idei majore: reforma constituțională și regionalizarea. În schimb, se războiește cu suratele sale PCM și PPMR.
Ca o consecință firească a neadaptării PDL și UDMR la ritmurile și condițiile destul de dificile ale actualei Opoziții, PP-DD lasă adesea impresia că vrea să se așeze în fruntea bătăliei cu atotputernica USL. Însă din cauza nearmonizării pozițiilor, Dan Diaconescu și comilitonii săi nu au încă mesajele bine structurate, lipsindu-le experiența politică, unitatea de vederi și coerența.
Un tren numit dorință
O altă amenințare o constituie continua hemoragie de personalități: nu e zi să nu se anunțe de la tribuna Parlamentului sau din presă că încă un ales al PDL sau PP-DD renunță la calitatea de membru al respectivelor formațiuni, unii pentru a activa deocamdată ca independenți, alții pentru a migra spre partidele din USL ori pentru a se pregăti de integrarea în noile alianțe de dreapta.
Iată de ce se poate susține că trenul Opoziției încă nu și-a format garnitura completă, motiv pentru care încă nu a primit culoarea verde spre a pleca din gară. Și deja pasagerii dau semne de nerăbdare.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 