Ca politician, Traian Băsescu (TB) e principalul subiect de discuție în spațiul public. Nu este nimic anormal, la fel stând lucrurile în toate statele democratice în care președintelui îi sunt atribuite puteri executive. Despre omul TB, însă, se discută mai puțin și nu întotdeauna în temeiul faptelor și al adevărului.
Se discută mai puțin fiindcă jurnaliștilor le e teamă să nu fie acuzați de atac la persoană, ceea ce ar putea atrage imediat atenția CNA și chiar a organelor de urmărire penală. Cu toate acestea, atacurile la persoană, inclusiv injurioase, abundă, mai ales din partea unor trusturi de presă pentru care o sancțiune pecuniară, indiferent de mărimea ei, aproape că nu contează.
Vorbe pline de năduf
Necazurile încep atunci când însuși TB se lasă dus de val și scapă vorbe grele, pline de obidă, despre politicieni și jurnaliști. Nu-mi face nicio plăcere să le citez. Acesta este omul, s-a spus, iar fatalismul afirmației vrea să însemne că, orice ar face și ar spune, instituțiile statului de drept își păstrează neutralitatea. A se aminti și imunitatea.
Câteva dintre vorbe, însă, ne arată o față mai puțin cunoscută a locatarului actual de la Cotroceni. Astfel în 2009, la confruntarea electorală de la Cluj, de față cu contracandidatul său din partea PNL, Crin Antonescu, TB vorbește de „un bărbat căruia nu i s-a întâmplat niciun incident dramatic în care să-și lase soția singură să ajungă în situații dificile”. Deși mai târziu, realizând gafa impardonabilă, i-a acuzat pe jurnalişti că „i-au răstălmăcit” spusele, pe moment toată lumea a înțeles cu totul altceva. Că, de fapt, afirmația este o aluzie „îngrozitoare” la drama liderului liberal a cărui soție și-a luat viața din pricina durerilor insuportabile provocate de cancerul metastazat.
Maimuțoi, găozari și alte celea
Ce a șocat aici, ca și în alte situații care-l privesc pe Crin Antonescu, este adevărul: prietenii și cunoscuții aveau o cu totul altă părere despre drama acestuia, iar fiicei sale, Irina, i s-a dedicat ca orice alt tată conștient de îndatoririle de părinte. Că liderul liberal îi stârnește lui TB spiritul răzbunător s-a văzut și din ultima apariție televizată: „Am schimbat pupitrul după ce m-am întors la Cotroceni, după ce l-a dezonorat un maimuțoi ca Antonescu”. Interesant, CNA nu a reacționat. Încă.
Acum TB a dat peste altă dandana: dosarul Nana, aflat mai întâi pe masa unei comisii parlamentare de anchetă din care face parte senatoarea PSD, Gabriela Firea, o foarte cunoscută fostă jurnalistă, apoi în atenția Corpului de Control al Guvernului și, în fine, în lucru la Parchet. Din nou TB intervine cu o afirmație de tipul celor de mai sus: „Firea poartă ghinion oricărui bărbat pe care spune că îl sprijină”.
Aluzie și oprobriu
Aici nu mai e vorba de simplă aluzie sau potrivire de situații, ci de aruncarea oprobriului asupra unui membru al Parlamentului care își face datoria cercetând dosarul Nana. Căci e adevărat, ghinionul nu are a face cu învinovățirea de crimă, fiind o întâmplare, o împrejurare nefavorabilă, o neșansă, sau nenoroc… Și apoi ghinionul ține de soartă, iar aceasta nu i se revelase tocmai lui TB, așa cum nu i s-a revelat nimănui până acum destinul cuiva.
Or primul soţ al senatoarei a decedat din pricina unei boli grave, după cinci ani de suferinţă, iar asupra ghinionului și a vinovăției Gabrielei Firea nu se pronunțase nimeni, nici Justiția, până la TB. Ne referim la moartea lui Răzvan Firea, soțul parlamentarei și tatăl copilului cu același nume.
Un model
Ca politician, susținătorii lui TB consideră că rolul său în reformarea statului și a Justiției este unul determinant, în schimb oponenții săi l-au acuzat pe parcursul celor 10 ani de prezidențiat de multe păcate, de aceea l-au și suspendat de două ori. Firește, istoria și politologii vor stabili fără părtinire ce e bine și ce e rău.
Ca om însă, președintele rămâne dator tinerelor generații. Nicio altă demnitate nu e mai vizibilă în România decât aceea de președinte, iar modelul Băsescu ar fi putut influența cu ușurință destinele nu doar ale copiilor și ale adolescenților, ci și ale cetățenilor maturi. O șansă irosită cu la fel de multă ușurință.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 