Tot un vânt al schimbării a bătut cu o putere fantastică și în 1989, măturând de la putere în doar câteva luni mai toate regimurile comuniste de dincoace de Poarta Brandenburg și de zidul Berlinului. Unele țări (și popoare!) ca Polonia, Cehoslovacia și Ungaria au înțeles mai devreme de unde bate vântul schimbării, altele ca Bulgaria și România, mai târziu. Abia deschiderea oficială a Porții Brandenburg și fraternizarea simbolică a est-germanilor cu germanii liberi din Vest au descătușat și energiile revoltei la București pe 22 decembrie 1989.
Odată cu trecerea în noul mileniu, vântul schimbării s-a mai domolit, permițând o anume relaxare: Ungaria, Polonia, Cehia, Bulgaria… au lăsat-o mai moale cu reformele democratice, făcând încet-încet loc ideilor și foștilor specialiști „de neînlocuit” din vremea tovarășilor. S-a socotit că votul cetățenilor este suficient pentru partidele de la putere să facă ele ce vor, nu ce vrea poporul, astfel că prima pradă a fost pilonul principal al statului de drept, Justiția. Practic, s-a înlocuit comunismul cu iliberalismul, dând naștere unei aristocrații autarhice, unui leadership refractar democrației reale, nu și celei afișate.
România nu a fost menționată mai sus deoarece, cu o nesemnificativă excepție a perioadei 1996 – 2000, decomunizarea și statul de drept nu au devenit opțiuni ireversibile, iar Justiția a avut oarece perioadă de înflorire, e adevărat cu destule sincope și excese, până prin 2012 – 2015, ca după alegerile din 2016 să se treacă la dez-europenizare, de-reformare și legitimarea corupției de stat. De moment ce încă se face uz de diferite imunități la vârful statului, de moment ce se schimbă legi ca să scape corupții de pedepse, e clar că nu putem încă vorbi de egalitate de șanse în fața legii.
Numai că tăvălugul anticorupției s-a pornit ceva mai devreme de alegerile europarlamentare și nu mai poate fi întors, iar acum guvernele, majoritățile politice au a da seamă în fața propriilor electorate: guvernul Austriei a căzut cu zgomot asurzitor, nu e departe vremea când va răspunde și acela al Cehiei, căci peste un sfert de milion de cetățeni se află în stradă, în Republica Moldova Anticorupția a ras prin vot o întreagă majoritate, iar Polonia și România au lăsat-o mai moale cu acapararea puterii totale și politizarea justiției… Numai că alegerile viitoare vor fi tot pe tema anticorupției, iar din această bulă actuala majoritate nu poate ieși!
Va fi fiind el Occidentul eminamente democratic și civilizat, dar, iată, clopotele anticorupției răsună și la Roma, și la Paris, și la Londra, iar ultimele alegeri europarlamentare au redeschis rănile provocate de corupție la vârf. Ca urmare, partidele europene care și-au propus o justiție mai eficientă și folosirea cu discernământ și corectitudine a banului public au câștigat majoritatea voturilor căci anticorupția a devenit și acolo un vector politic important.
Ce va fi în România, unde partidele de guvernământ tratează cu dispreț mai departe bătălia cu corupția? Căci, în condițiile în care actualele partide de opoziție vor marșa cu convingere pe eradicarea corupției și întărirea statului de drept, iar majoritatea de guvernământ nu-și va asuma noi măsuri și tehnici de asanare a hoției, a șmecheriei, șansele ei la alegeri o vor ocoli. Iar alegerile prezidențiale bat la ușă.
Cu atât mai mult cu cât Comisia de la Veneția și GRECO au dat deja semnalul bătăliei, iar acum nu va mai fi loc de întors: ori ne apucăm serios de anticorupție și repunem în funcție statul de drept, ori mergem mai departe cu corupții în posturi de răspundere și cu mecanismele greoaie de recuperare a prejudiciilor. Numai că ultima variantă nu va fi acceptată de contribuabili, iar 10 august 2019 ar putea fi un alt moment de cotitură pe care puterea încearcă să-l evite prin orice mijloace.
Firește că în democrațiile funcționale din Vest puternica Justiție își va face datoria și va curăța mediile de afaceri și politice de elementele corupte, cum a făcut-o și până acum, dar vor mai rămâne totuși destule semințe și pentru generația viitoare. Nu ei sunt de plâns, ci aceia care nu simt noul vânt al anticorupției sau se fac a nu-l simți.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 