Victor Ponta, fost prim-ministru al României, se și (re)vede mare comandant de oști și (re)cheamă sub steagul său, nu întreaga suflare românească, așa cum ar fi făcut-o voievozii odinioară, ci oastea pesedistă în curs de risipire. Scopul? Asaltul final asupra redutei fostului său tovarăș de drum, ajuns acum lider maxim, Liviu Dragnea. Motivul asaltului? A întinat și el nobilele idealuri ale social-democrației românești… Deh, istoria se repetă. Nu știm până când.
Măcar că PSD, ca nume, este formațiune democratică, ei, bine, conflictele pentru putere și le-a rezolvat după scheme specifice organizațiilor de clan mafiot sau interlop: lupii tineri și-au încropit cât pe față, cât prin dosul scenei, pe sub mese și pe la colțuri o gașcă, o oaste de strânsură cu care au dat apoi lovitura decisivă. Iar Ponta are astfel de experiențe, o dată din victoria în bătălia cu Mircea Geoană în 2010, iar a doua oară din înfrângerea administrată cu aceeași „măiestrie” de Liviu Dragnea în 2015.
Nici motivele asaltului nu au legătură cu activitatea politică propriu-zisă, adică cu programe reformatoare pentru partid și țară, ci doar cu oportunismul, frustrarea, mai ales cu pofta de putere. Mai întâi în partid și apoi în Parlament, Executiv, Justiție. Pentru că încă de pe vremea lui Ion Iliescu acest partid nu a putut niciodată guverna după Constituție și legi, ci numai după poftele liderului suprem, cu toate instituțiile statului de drept la ordin. Adică asemeni PCR și lui Ceaușescu, modele eterne pentru social-democrația noastră.
Și nici n-ar putea Ponta să cheme întreaga suflare deoarece drama de la Colectiv și amatorismul, naivitățile guvernării sale încă n-au fost uitate, chiar dacă el le trece cu vederea. Dar nu pot omite cea mai mare dezonoare politică: în USL a existat un gentlemen’s agreement prin care Crin Antonescu să-l susțină pentru ocuparea postului de prim-ministru, urmând ca la rândul său Ponta să-i susțină candidatura la președinție. Lipsit de rușine și demnitate, după ce s-a văzut cu sacii în căruță, Ponta a încălcat înțelegerea candidând el însuși, iar într-o țară civilizată, cu un asemenea handicap politic, nimeni n-ar mai fi ridicat niciodată ochii din pământ. Din păcate, într-o politică de dalmațieni…
Da, e adevărat, nu a încercat să cheme sub steagul său nici măcar partidele din Opoziție, și nu de frica de a împărți puterea cu alții, ci fiindcă e sigur de victorie. E clar că dimensiunile breșei în partidul lui Dragnea sunt mult mai mari decât le bănuiește presa ori le știu liderii PSD. Ar fi întâia oară când un fost lider își recâștigă partidul.
Nu este singurul asalt final: corifeii PSD, trinomul Iordache-Nicolicea-Șerban, dau asaltul final asupra legilor Justiției pentru a reuși în sfârșit să introducă prevederile OUG 13 pe ușa din dos și a-și scăpa de dosare măreții lideri. Au găsit și pretextele: demiterea Codruței Kovesi și cererea UE de a introduce în coduri prezumția de nevinovăție. Ocazie cu care speră să-l deposedeze pe președinte și de prerogativele legate de numirile în Justiție, pohta ce-au pohtit, și să i le dea lui Liviu Dragnea care astfel devine dictator. Ca urmare Justiția va reveni la statutul de membru de partid social-democrat, iar deciziile se vor lua nu la Înalta Curte, ci la sediul din Kiseleff, de către tovarăși. De la CCR au tot sprijinul. Atunci să vezi stat de drept!
Pretextul, ca pretextul, însă momentul contează: după ce controversatele legi au fost respinse de GRECO, de Opoziție, de stradă, de reprezentanții statelor prietene, acum se află la Comisia de la Veneția, iar respectivele legi trebuie neapărat votate până la verdictul acesteia spre a-i pune pe toți în fața faptului împlinit. Fază după care pentru polonezi a apărut amenințarea art. 7 din statutele UE, iar pentru noi s-ar putea să fie Romexit. Deja ne căutăm de lucru pe-afară.
Nu știu la ce altceva decât un puci intern i-ar putea servi un „start-up party” cu orientare pro-europeana, cum se laudă Ponta în fața transfugilor prezentați la televizor ca mari trofee. La un calcul simplu, e clar că nu-și va putea însuși guvernarea, fie și în eventualitatea trecerii de partea sa a întregului PSD. Nu cred că președintele le va mai da social-democraților Palatul Victoria după ce s-a fript de trei ori. Cât despre Opoziție…, singura șansă e de a ieși alături de protestatari în stradă.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 