După ce Executivul a impus curbe de sacrificiu fără precedent unei populaţii tot mai sărăcite, în spaţiul public a început să se vorbească de războaie, răzbunări, încăierări, conflicte, lupte, atacuri ale Executivului împotriva propriului popor. Când înşişi oamenii puterii precum Th. Stolojan consideră că sacrificiile puteau fi evitate, când mari finanţişti români şi străini afirmă cu calcule riguroase acelaşi lucru, când însuşi guvernatorul BNR crede că ridicarea cotei TVA la 25% a fost o greşeală, ne-am fi aşteptat ca un conducător raţional să renunţe la măsurile inutile.
Nu s-a întâmplat. Din contră. Dl preşedinte, perceput, aşa cum a dorit, ca singur posesor al frâielor puterii, îşi anunţă supuşii că a împrumutat iarăşi în numele lor alte miliarde de euro pe lângă cele 20, că de mâine profesorii, medicii, funcţionarii… vor avea salariile tăiate cu 25%, în fapt cu peste 37%, iar Guvernul, Parlamentul, puteri independente într-un stat de drept, se şi conformează hotărârilor Domniei Sale ca pe vremea defunctei Mari Adunări Naţionale. Majoritatea de strânsură, încropită din aleşi cumpăraţi ori momiţi de la alte partide, s-a comportat slugarnic-duplicitar, neţinând cont de Opoziţie, ca şi cum ar reprezenta doar interese proprii, nu ale întregului popor. Nenorocirea tăierilor a survenit după ce impozitul forfetar făcuse şi el multe mii de victime, iar inflaţia rânjea satisfăcută după colţ, mai vioaie ca niciunde.
Rând pe rând ghilotina puterii a retezat veniturile celorlalte categorii sociale, militari, poliţişti, personal auxiliar, pensionari, şomeri, asistaţi, copii, oameni cu dizabilităţi, mame… Scapă cine poate, şi-au zis dezmoşteniţii sorţii, adresându-se instanţelor de judecată, şi aşa sufocate de nesfârşitele procese pentru revendicarea proprietăţilor confiscate de fostul regim. Baronii locali punând stăpânire pe majoritatea lor. Presa se inflamează în termeni duri: oprimare, tragedii, catastrofe, dezastru, armată de ocupaţie, iresponsabilitate, rezistenţă, supravieţuire, călăi, golănie, tiranie, dictatură… Semn că poporenii percep recesiunea economică şi strângerea curelei ca pe o pedeapsă fără noimă, o răzbunare pentru fapte numai de Vodă ştiute.
Nimeni nu e dispus să accepte reforme ale statului când singurele lor efecte sunt sărăcirea şi lipsirea de drepturi ale celor abia scăpaţi de jugul ceauşist. Ca urmare, huietul asurzitor al huiduielilor s-a prăvălit asupra bravilor diriguitori la Iaşi, Focşani, Galaţi, Argeş. Răutăcioşii zic că au huiduit mai abitir tocmai aplaudacii căraţi cu autocarele din judeţele vecine ca să facă o baie de mulţime dl Băsescu de Ziua Unirii. Tocmai când vântul schimbării mătură dictaturile din ţările arabe şi musulmane. Moment al adevărului peste care nu se va putea trece uşor.
S-a obţinut ce s-a vrut: un popor învins, ajuns la cheremul unei puteri politice autoritar-discreţionare. Când românii simt o forţă iraţională asupră-le, singura reacţie este reîntoarcerea cu faţa la Dumnezeu, nu revolta. De aceea biserica strămoşească tace. Întotdeauna însă vremurile de restrişte au provocat ca şi azi băjenirea. Dar nicicând de o asemenea amploare. Istoria noastră consemnează destule secole de asuprire, de obicei, a unui cotropitor străin, dar arareori a unuia intern.
La ultimele alegeri, românii au îmbrăţişat doctrina răului mai mic perorată de creiere portocalii interesate şi, cum era de aşteptat, au dat peste cel mai mare rău postdecembrist. Ca în orice ţară în care legea bunului plac a ajuns principiu de guvernare, manipulatori bine şcoliţi, pe vechi la Maskirovka, pe nou la Academy of Political Studies, ne dirijează prin zvonaci: ba că avem cei mai buni guvernanţi din lume(!), ori că Zeus e nemulţumit de propriul popor devenit insuportabil, ba că să ne vedem de sărăcia noastră că ne paşte iar foametea, sau că fiecare lider al opoziţiei poate fi arestat oricând pe bază de dosar pregătit din vreme…
Cineva se joacă cu vieţile românilor. Ca la poker.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 