Nu mi-am imaginat că PSD, odată revenit la Putere, va fi un partid trup şi suflet pentru reuşita USL şi a guvernării, dar nici să cadă din nou pe mâna vechilor combinatori de tip Victor Hrebenciuc sau a urmaşilor acestora. Pentru că Geoană, dacă informaţiile din presă se confirmă, recidivează.
Şi o face fiindcă, dornic de măriri peste noapte, se lasă împins dintr-o parte în alta, făcând jocurile unor eminenţe cenuşii, ale propriului partid şi ale altora. Căci perioada FSN, PDSR, respectiv primul deceniu de libertate, s-a caracterizat mai mereu prin jocul la două şi mai multe capete, şi în ţară, şi în afara ei.
Cine se crede Mircea Geoană?
Citind cu atenţie votul din 9 decembrie 2012, observi că alegătorii au dat girul unei echipe de lideri tineri în frunte cu Victor Ponta, Titus Corlăţean, Corina Creţu…, aşteptându-se ca elanul tineresc să ajungă în frunte, iar agenda publică să le aparţină. Tocmai pe acest fond a izbucnit un nou caz Geoană.
Să ni le amintim pe cele vechi: în finalul campaniei din 2009, Geoană cade într-o cursă întinsă şmechereşte de servicii şi de celebrul Vântu, fiind filmat de paparazzi în timp ce intra în casa mogulului de presă. Neştiind să gestioneze corect evenimentul, este învins în confruntarea TV cu Băsescu.
Al doilea caz e mai complicat, dar şi mai naiv: îl ia gura pe dinainte şi, erijându-se în postura de lider al Opoziţiei, declară la Washington că va candida la preşedinţie la viitoarele alegeri, deşi partidul său nu nominalizase pe cineva. Când se descoperă legăturile subterane cu Puterea, este înlocuit de propriul partid de la conducerea Senatului, ştiind bine că se pierde un important post, acela de al II-lea om în stat.
Preşedintele n-avea altă treabă?
Ultima tărăşenie ridică o mulţime de întrebări. Preşedintele Băsescu este recunoscut drept un lider care se foloseşte de numeroase personaje, ca apoi să le abandoneze, dar este de neimaginat situaţia-limită în care s-a aflat, dacă a ajuns să apeleze la un ins deja „terminat” din 2009. Asta dacă se confirmă informaţiile lansate recent în spaţiul public.
Mai degrabă, ţinând cont de „maleabilitatea” personajului, varianta Geoană – prim ministru i-a fost inoculată preşedintelui de combinatori dintre cei de mai sus, cu toţii frustraţi că PSD ar putea pierde nominalizarea mai tânărului Victor Ponta pentru postul de prim ministru, aşa cum au pierdut şi candidatura la prezidenţiale în favoarea liberalului Crin Antonescu.
Sforărie fără limite!
Să mai observăm că stratagema instrumentării unor variante de rezervă, negociate de obicei pe sub mese, este una din caracteristicile politicianismului autohton, inaugurată pe vremea CPUN de către FSN, continuată cu aplomb de PDSR şi apoi de PSD până în 2004, când se părea că se va pune punct pertractărilor joase. Nu s-a pus punct căci, între timp, metoda făcuse prozeliţi la Cotroceni şi la Palatul Victoria.
Hrebenciuc e un personaj diabolizat de presă şi mai cu seamă de CTP, dar un „combinagiu notoriu”, apărut în vremuri politice tulburi, cu democraţii îndoielnice. De altfel, fiecare formaţiune avea / are „Hrebenciuc-ul” său, de aceea multe decizii politice ne surprind, neavând mare legătură cu instituţiile statului de drept. Este tocmai ceea ce ne reproşează înaltele oficialităţi ale UE.
Ce-am votat noi şi ce fac ei
Victoria categorică a USL din 9 decembrie vine ca urmare a prea multor combinaţii, abuzuri şi decizii politice care excedează statul de drept, fiind luate pe ascuns, departe de ochii mulţimilor. Şi nu este vorba de suspendarea preşedintelui, ci de numiri aiuristice în posturi de mare vizibilitate, de restrângerea unor drepturi şi libertăţi, de fel de fel de matrapazlâcuri cu banul public.
Din păcate, cazul Geoană nu e unul izolat. O întâlnire „informală” de miercuri 12 decembrie între dnii Băsescu, Antonescu şi Ponta a fost dată în vileag de presă şi apoi recunoscută de cei doi. Aveau cică de realizat o înţelegere cu preşedintele, pe care acesta a şi prezentat-o înaltelor oficialităţi europene, fără a i-o cere nimeni. Dacă nu va fi uitat să ne spună. Oricum, numai gest demn de o ţară suverană nu a fost.
Aşadar transparenţa deciziei publice, informarea corectă a cetăţenilor vor suferi în continuare, dezamăgind electoratul care a sperat că prin aducerea altei forţe politice la putere se vor schimba metehnele politice vetuste şi nedemne.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 