Dedesubturile unor atacuri la președinte

Traian Băsescu și membrii MP au început lupta, nu cu concurenții de pe culoarul lor ori cu partidele rivale, nici cu răul din societatea românească, ci cu președintele Iohannis, personajul politic ce le stârnește ambiții, apoi cu guvernul de tehnocrați, cu serviciile secrete și cu Justiția. Numai că Iohannis, după Constituție, este doar simbolic vârful sistemului, puterea efectivă aflându-se la majoritatea parlamentară strâns unită în jurul liderului PSD, Liviu Dragnea. O majoritate a cărei toxicitate e tot mai evidentă: amenință statul de drept cu legi nedemocratice precum a defăimării sau a indemnizațiilor speciale pentru aleși… ori a alegerii primarilor într-un singur tur, după ce le-a cumpărat influența prin Ordonanța 55/2014.
Dacă justițiarul Traian Băsescu nu are nimic de obiectat asupra acestei majorități toxice, se înțelege că nu are nimic de comentat nici asupra propriei situații, una de-a dreptul caragialească: moșia, moșie, de vreo 298 ha, pe numele fetei, foncția, foncție, cu o pensie mai mare decât salariul președintelui, Coana Joițica, Coana Joițica… trai neneaco…! Ei, bine, de pe această poziție, fostul președinte vine să ne țină lecții de morală, să ne învețe politică, să atace tot ce crede el că îi poate mări șansele electorale, inclusiv SRI-ul sub al cărui prezidențiat a căpătat „prea multă putere”.
Despre toxicitatea actualei majorități parlamentare nu au nimic de obiectat nici tovarășii săi de luptă George Mioc, Sebastian Bodu, Mihai Neamțu, Robert Turcescu, Cristian Câmpeanu, Ion Cristoiu, împreună cu alți activiști de partid ai MP în asociere cu echipa de zgomote rămasă fidelă lui Victor Ponta și Liviu Dragnea, ca drept dovadă că spiritele înalte se întâlnesc în empireul politicii dâmbovițene.
În schimb, au găsit momentul propice să sară la gâtul lui Iohannis pe motiv de atac la justiție și la statul de drept cu ocazia intervenției fiscului la sediul Antenelor și a procesului asupra proprietății unei case aflat pe rolul instanței supreme. Nu fac parte dintre cei ce îi caută justificări actualului președinte, ba chiar sunt convins că vigilența presei și criticile constructive, eliberate de lestul politicianist, nu pot decât să-l „păzească” în îndeplinirea corectă a îndatoririlor sale.
Ca și alți detractori, Traian Băsescu scoate frântura care-i convine din discursul neatent al președintelui, dornic mai degrabă să detensioneze situația creată decât să atace decizia ANAF de intrare în legalitate, și ajunge la o concluzie exprimată în binecunoscutul argou: „slugă la Voiculescu…, pe Iohannis nu l-au ţinut brăcinarele”, fiind sigur că impactul public al batjocurii va fi cel anticipat.
Mesajul ascuns al fostului președinte e următorul: Iohannis este un președinte slab, nepregătit, e prea mare pălăria pentru el, e un pericol pentru democrație, căci a ajuns să se alieze cu Antenele contra propriului popor și a viitorului României. Dacă eram eu în locul lui…
Înțeleg eforturile lui Traian Băsescu de a mai conta în politica românească, eventual de a ajunge iarăși în fruntea țării, de a crea un culoar favorabil propriului partid, dar nu înțeleg și pace cum poate deveni liderul Opoziției, el și partidul său, când cei ce se opun majorității pesediste, încercând stoparea abuzurilor actualei majorități parlamentare, sunt PNL și aleșii săi, iar liberalii stau în sondaje pe același loc cu social-democrații. Or încă o Opoziție de câteva procente pe lângă PNL nu poate exista decât ca iluzie.
Da, comilitonii săi sunt foarte activi și pe rețelele de socializare, făcându-i zile fripte președintelui în exercițiu, însă chemările lor la mitingul anti-Iohannis din Piața Universității, chemări share-uite câteva zile la rând, s-au soldat cu un eșec mai mult decât jenant: înafara activiștilor proprii, și aceia dispăruți în grabă, alți participanți nu prea au fost. Asta să fie forța partidului de care vorbește Traian Băsescu?
Și apoi, cu ce vrea să ne fericească MP, doar cu expresiile colorate ale șefului? Deși face de atât timp politică, deși a venit cu o formațiune nouă, încă nu ne spune clar cărei ideologii îi aparține, nici ce programe pregătește pentru România, așa cum nu prea ne-a spus nici în cei 10 ani de prezidențiat. Nu cumva e destul?
Petru Tomegea