În România, intelectualii nu mai fac cine ştie ce cariere în politică. Şi când te gândeşti la perioada antebelică şi vezi că fundamentele României moderne au fost puse de intelectuali cu drag de neam şi ţară, că instalarea monarhiei, independenţa, reîntregirea şi integrarea între primele şapte naţiuni europene n-ar fi fost posibile fără aportul unor Kogălniceanu, Alecsandri, Maiorescu, Eminescu, Delavrancea, Iorga…, ei bine, ai cel puţin o strângere de inimă, de nu cumva devii un ghem de revoltă.
Şi cât de hotărâţi porniseră în anii ’90! Au protestat două luni în Piaţa Universităţii, fiind ciomăgiţi şi spurcaţi de mineri, de securişti zeloşi, prostiţi şi ei de mai-marii lor, au mărşăluit ani buni cu Alianţa Civică şi Convenţia Democratică pentru „Regele şi patria”, democraţie, libertate, stat de drept…
Fatalitate
Acum la 22 ani, vedem cu strângere de inimă că nimic n-a fost dus la bun sfârşit: regele e singurul care ne onorează peste tot în lume, la 91 ani, dar urmaşii bolşevicilor îl ţin încă departe de tron, republica ne joacă feste iar şi iar, cu democraţia încă ne jucăm, libertăţile suferă, convorbirile telefonice şi corespondenţa ne sunt violate ori de câte ori un mare mahăr are chef, marşurile, mitingurile se fac numai cu aprobare, procesele zac în justiţie zeci de ani, presa printată aproape a murit, libertatea cuvântului, dreptul la opinie şi informare corectă ne plasează între ţări cu civilizaţie politică precară… Avem însă dreptul la muncă în Europa.
Ce fac intelectualii
Câţiva se mai bat cu morile de vânt, deşi ştiu din start că efortul lor poate stârni cel mult zâmbete ironice. Cei mai mulţi s-au îngrămădit să slujească unor lideri tari, fiind pe post de scameuri, periatori şi ţuţeri. Batjocoresc pentru un nenorocit de post, pentru o scârbă de sinecură şi în stânga, şi în dreapta. Şi o fac parcă din convingere, uitând că un intelectual nu poate abdica de la ţinuta morală şi înalta educaţie.
Unii au ajuns oameni politici. Sătui de inepţia unor politicieni get-beget, şi-au zis că e nevoie de capacităţile, expertiza, ştiinţa lor de carte. Pe mulţi dintre ei, ca vorbitori neîntrecuţi, îi vedem zi şi noapte la televizor, dar înţelepciunea pare să li se fi pierdut în bătălii groteşti pentru putere, întâietate şi fală.
Nu mai fac nici măcar filosofie
Ca intelectuali de rasă, ar fi putut să contribuie la realizarea unor ideologii, programe politice în slujba cetăţenilor, ori măcar să-i ajute să le înţeleagă pe cele existente. Ar fi putut să lanseze programe de dezvoltare a cunoaşterii, de promovare a ştiinţelor şi a culturii, ori să pună umărul în Parlament ca legile să mai aibă oarece coerenţă. Nici măcar nu mai scriu cărţi, nu mai fac cercetare, ci doar politicăreala ieftină pe care o practică şi ceilalţi.
Astfel, unul vorbeşte de pleaşca de care a avut parte slujindu-l cu credinţă pe dl Băsescu, altul îi cere lui „Vasile Blaga să reacţioneze ca un buldog şi să muşte tot ce nu are ce căuta în conducerea partidului”. Unii vituperează împotriva dictatorului Ponta care le-a tras jilţul-feudă de sub ilustra-le persoană, deşi fişa postului a suferit din cauza partizanatelor şi a cultului personalităţii, cu nimic diferite de cele dinainte.
Idealuri naţionale? Binele comun? Agenda publică? Cu aşa ceva se mai ocupă câte un rătăcit prin presă. Ei trebuie să bată mărgica puterii, de la stânga la dreapta şi apoi viceversa. Idealul lor e bârfa şi analiza stilistică: ce-a mai zis cutare, ce-a mai făcut X, Y, Z… X e bineînţeles mai tare ca Y, Z le va tăia tuturor macaroana…
Cam acesta e nivelul
Cele de mai sus nu fac parte dintr-un roman, o telenovelă, cum s-ar părea la prima vedere, ele sunt locul comun al politicilor noastre postdecembriste. Or cu astfel de politici publice şi cu astfel de politicieni care fac orice, numai ceea ce trebuie nu, evident că românii nu vor prinde mult dorita perioadă de prosperitate şi nici un loc onorabil în Europa.
Cititorul înţelege că şansele noastre de a ajunge la capătul drumului pe care am pornit în 1989 nu vor creşte, dacă ceva nu se schimbă în modul de articulare a politicii şi a discursului. Ieşirea din criză şi recesiune, viitorul nostru comun depind de posibilitatea de a înlătura astfel de inşi şi de metehne. De nu, anul electoral 2012 va rămâne un an ca oricare alţii.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 