De vreo câteva zile, la Cotroceni e liniște. Însă până și liniștea trezește suspiciuni. Căci de fiecare dată când e liniște la Palat, presa bănuiește fie că președintele fentează iarăși ori pregătește inamicilor cine știe ce lovitură năucitoare, fie lucrează la o schimbare de discurs și de paradigmă, de comportament, poate de look.
Nu-mi dau seama cum s-a născut ideea vehiculată în presă că Traian Băsescu fentează mereu și face jocuri politice, dar cert este că deseori a lăsat impresia că vrea să facă sau să spună ceva și a ieșit altceva. E clar că a reușit mai de fiecare dată să-și deruteze adversarii, să-i descumpănească în voința și planurile lor, să-i dezorienteze, să-i zăpăcească și să-i lase perplecși. În ciuda acestor evidențe, când e vorba de buna guvernare, analiștii și politologii nu dau mari șanse unor astfel de politici și inițiative publice.
Fenta și jocul
Necazul cel mare e că din 2004 încoace rămâne singura stratagemă care nu a dat greș. A încercat de două ori să construiască ceva pentru România, dar de fiecare dată i-a ieșit ceea ce nimeni nu se aștepta: în 2005 plănuiește să rupă coaliția între Alianța DA și PUR-ul lui Dan Voiculescu, numind-o „imorală”, deși el l-a adus la guvernare pe „infractor”, apoi încearcă să spargă PNL. Reușește un an mai târziu să rupă gruparea foștilor „președinți” Stoica – Stolojan pe care o alipește apoi propriului partid PD, fără însă a-l putea disloca de la guvernare pe Tăriceanu, fost asociat, dar devenit dușman peste noapte.
Unde dai și unde crapă! PNL a fost obligat să guverneze cu sprijinul tacit al PSD până în decembrie 2008, perioadă când a fost evident că stânga și dreapta se pot înțelege la Putere. Atunci s-a pus prima piatră la temelia USL de azi. De aceea, Traian Băsescu a aplicat din nou propria stratagemă: i-a momit pe liderii PSD cu guvernarea, până s-a văzut cu sacii în căruță, Ilie Sârbu, socrul actualului prim ministru fiind unul dintre artizani.
Un vis moare, altul se naște
„Visul văzut cu ochii” e lăsat în viață doar 9 luni, între timp reușește închegarea unei alte majorități, una și mai toxică decât anterioara, motiv pentru care multele guverne Boc și unul Ungureanu nu reușesc să scoată țara din criză. Din contra. Pierzând definitiv puterea în mai 2012, coaliția portocalie se dezmembrează, nerămânând din ea decât PDL cu 15% și UDMR cu 5% din electorat. Stare din care nici azi nu reușesc să iasă.
După a doua suspendare, reia de la capăt șirul fentelor: declară cu nu îl va „înghiți” pe pisicul sau porcul Ponta, dar, după semnarea unui pact de coabitare, copreședintele USL este desemnat să formeze noul guvern. Urmează despărțirea de partidul său de suflet, PDL, scenetă jucată în fața perdelei, ca la teatru, dar destul de străvezie față de prestația din 2003, aceea cu lacrimile pe umărul lui „dragă Stolo”, care l-au și consacrat ca actor-jucător redutabil.
Și totuși se mișcă…
Nu trec decât câteva luni și, surpriză, după toate ofurile și regretele prezidențiale, acceptă să se întâlnească din nou cu liderii PDL, Vasile Blaga & comp., la Țebea, ca apoi nimeni să nu mai vorbească de președinte ca despre un dușman al PDL. În consecință, apare guvernul din umbră al dlui Predoiu. În aceeași categorie a fentelor sau a jocurilor, cum însuși le numește, ar mai putea fi abordate: mișcarea interesantă apropo de privatizarea CFR Marfă, decesul lui Florin Cioabă, fostul „rege” încoronat al rromilor, contractul de exploatare a aurului la Roșia Montană, soarta câinilor maidanezi… Despre protestele actuale, altădată.
Vodevil, spectacol, politicianism, jocuri politice…, se aud acuzații în spațiul public, dar, în același timp, gureșii analiști nu văd că asta e chintesența politicii românești în cei 24 ani de libertate și democrație. Cică atâta știm și atâta putem. Și cu toate acestea, cât de orb să fii să nu vezi că din 1989 încoace s-au făcut și pași înainte: se aude o politică pe mai multe voci, că nici nu ai timp să te plictisești, România e în curs de a deveni un actor acceptat cum-necum, câine-câinește în spațiul european și nu numai, cetățenii sunt liberi să învețe și să-și caute un loc de muncă aproape oriunde în lume…
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 