Cine e curios să afle cum a ajuns PDL la 16% în alegerile locale de astă vară şi în sondajele actuale de opinie n-are decât să-i asculte pe comunicatorii de partid, pe activiştii mediatici şi pe formatorii lor de opinii, aceiaşi, prezenţi mereu pe ecrane şi să le citească presa afiliată, tot mai radicalizată. Dar, cu cât mai radicalizată şi mai batjocoritoare la adresa electoratului USL, a Guvernului Ponta şi a candidaţilor acestora, cu atât mai păguboasă pentru sine.
Pasărea pre limba ei piere
Fără prea mare efort, se observă o corelare strânsă între scăderea procentelor electorale şi deficitul de imagine ale PDL create de injuriile, ocările la adresa demonstranţilor care, sătui de guvernările Boc – Ungureanu, ieşiseră astă iarnă în stradă. Concluzia analiştilor e că zestrea partidului a fost paradită nu atât de duritatea reformelor şi de scandalurile guvernărilor, cât de proverbul cu pasărea care piere pe limba ei.
Fireşte, strategia de nimicire a adversarului politic prin aroganţă, porecle şi băşcălie face parte din brandul PDL, aducându-i destule voturi la alegerile din 2008, numai că tehnica aceasta căzuse în desuetudine de atâta folosinţă, iar resursele mişto-ului se epuizaseră în vremea multelor guverne Boc. Roata s-a întors în prim-ministeriatul dlui Mihai Răzvan Ungureanu când injuria a început să funcţioneze ca un bumerang.
Delictul de limbaj
Criza de limbaj comunicaţional a dat în clocot prin „mahalaua violentă şi ineptă încolonată” a lui Teodor Baconschi pentru care premierul Emil Boc l-a demis pe împricinat, aflat în zilele acelea la Bruxelles la reuniunea Consiliului de Afaceri Externe, urmând ca în scurt timp să pice tot guvernul.
Marii lor comunicatori n-au învăţat nimic din păţania ministrului de Externe. Prezent printre utilajele participante la deszăpezire şi nămeţii mai mari decât casa, premierul Mihai Răzvan Ungureanu adresează „concetăţenilor… care stau în casă la căldură” o altă jignire, bătându-le obrazul că „nu putem plăti lenea la nesfârşit”.
Toate acestea au determinat escaladarea răzmeriţei din Piaţa Universităţii. Presa aminteşte de contribuţia metaforică şi mai jenantă a comilitonului său, senatorul independent Iulian Urban, aceea cu celebrii „viermi” protestatari, marcă înregistrată a Elenei Ceauşescu, şi de zicerea la fel de condamnabilă a altui personaj portocaliu de frunte că „nu poţi să-ţi dai demisia pentru nişte ciumpalaci”.
Batjocura nu te face mai puternic
Injuriile la adresa protestatarilor au fost extinse de Opoziţie la toată populaţia României, ceea ce a dus la pierderea încrederii în capacitatea Guvernului Ungureanu de a gestiona criza nu atât economică şi socială, cât mediatică, moţiunea de cenzură a opoziţiei reuşind demiterea acestuia.
Dacă „viermii”, „ciumpalacii”, „mahalaua ineptă” au avut asemenea consecinţe catastrofale în planul imaginii şi al încrederii, te-ai fi aşteptat ca jurnaliştii şi activiştii ARD să fi învăţat lecţia: nu-i poţi jigni la nesfârşit pe concetăţeni ca apoi să vii să le ceri votul în numele nu ştiu căror reforme şi promisiuni electorale fără să se vadă insolenţa şi ipocrizia.
Dar lecţia nu s-a învăţat nici acum. Zilele trecute, Vladimir Tismăneanu scria despre „mojicia cea mai crasă, nesimţirea cinică… mitocănie şi proastă creştere”, iar Mircea Cărtărescu se plângea că trăieşte în ţara şi-n „ceasul în care urangutanii îşi fac de cap”.
Porecla şi renumele
Aici nu e vorba de delicte de opinie, tratate cu destulă îngăduinţă în spaţiul nostru public, ci de delicte de limbaj care vor provoca şi mai mari daune de imagine coaliţiei ARD în campania electorală, dând prilej concurenţilor să speculeze pe marginea vorbelor grele la adresa competitorilor. Cu siguranţă, prin generalizare, batjocura cu „mojicia”, „nesimţirea”, „mitocănia” şi „urangutanii” va fi extinsă iarăşi asupra tuturor poporenilor. Or până şi-n vremea lui Alecsandri se ştia că „porecla” poate fi uşor transformată în „renume”.
A se mai lua în consideraţie şi echipele de PR ale PDL care nu sunt în stare să-şi consilieze candidaţii, în aşa fel încât să scoată formaţiunea politică din situaţia de izolare pe scena politică, izolare care o ţine alături de PP-DD şi de Dan Diaconescu.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 