În ultima vreme, USL încearcă să facă faţă dificultăţilor interne, dar şi unei riposte crâncene, politically incorrect, din partea Puterii şi a presei aservite. Încasează lovituri pregătite cu sânge rece şi dibăcie, inadmisibile în orice democraţie. Sunt (co)ordonate de specialişti în PR aduşi pe bani grei de peste ocean. Nu mai contează nici demnitate, nici onoare, nici măcar obraz, căci USL trebuie scoasă din joc înainte de viitoarea campanie. Aşa că vrăjmăşia se accentuează în dauna fairplayului, a competiţiei civilizate.
După lansarea unor programe sectoriale dedicate economiei, industriei, agriculturii, finanţelor, administraţiei, învăţământului şi culturii, programe care ar fi trebuit să stârnească intense dezbateri în spaţiul public, s-a constatat că întreaga desfăşurare de forţe, competenţe şi inteligenţă nu a adus cine ştie ce avantaje. Căci în România o campanie electorală civilizată şi ideologizată ca în Occident e un adevărat fiasco, o inutilă pierdere de vreme, adeziunile şi voturile câştigându-se după cu totul alte reguli. De aceea şi rămânem la coada Europei.
Între ideologie şi mizerie
În consecinţă, au redus turaţia motoarelor ideologice, încercând că contracareze atacurile şi să se aşeze mai bine în teritoriu. Contraatacă însă prea firav minciuni, acuzaţii şi procese de intenţie, acţiunile de momire şi racolare a primarilor, a consilierilor, a unor oameni de influenţă care se lasă cumpăraţi pe te miri ce de către echipele de „negociatori” UNPR şi PD-L.
Ei bine, tagma asta a migratorilor de la un partid la altul a ajuns să facă jocurile murdare în politica şi societatea românească, pasând nociv responsabilitatea asupra altora, ei livrându-ni-se curaţi ca lacrima. Sunt aroganţi, îi critică totdeauna pe alţii, îşi revendică succese şi merite, dar fug de răspundere şi obligaţii faţă de cei ce i-au mandatat.
Politică sau înşelarea maselor?
Unele situaţii arată cât de mojică e starea acestui tip de politică, incomparabil mai murdară ca a Italiei înainte de operaţiunea „mani pulite”. Atât de murdară, încât nu mai miră pe nimeni asocierile politicienilor, ale demnitarilor şi justiţiarilor cu clanurile mafiot-interlope, surse importante de mijloace coercitive şi bani negri pentru câştigarea voturilor. Măcar în peninsulă faptele rămâneau în zona unui anume cavalerism feudal şi a legii talionului, iar jafurile şi malversaţiunile mai aveau oarece ştaif.
Lăsat la vatră după aventuri juvenile cu Albă ca Zăpada, Lăzăroiu reia atacurile nedemne asupra USL, pe care o vede mintenaş des-fiinţată, deşi ca sociolog trebuia să ştie că nicio alianţă / uniune românească nu s-a dezintegrat înainte de alegeri. Singura-i competenţă rămâne aşadar aceea de a ne vinde gogoşi, probabil adevăratul motiv al renunţării la serviciile sale.
Le-a mai rămas atacul
În scop asemănător, de a asigura culoar tuturor viitorilor trădători şi pofticioşi de candidaturi, se naşte acum cu forceps cotrocean Noua Republică, o Mişcare cică Populară şi neapărat de dreapta, ocupând o zonă dubioasă între autoritarism şi extremism. Construită în jurul dlui Băsescu, ar trebui să menţină guvernarea în mâna portocaliilor. De aceea au nevoie haine noi, curate, moderne, pentru liderii ale căror costume s-au îmbâcsit cu izurile tuturor scandalurilor scăpate în presă. Cifrele de 10-15% în sondaje le provoacă frisoane, singura lor şansă fiind atacul.
Având şi pâinea şi cuţitul pe mână, guvernanţii folosesc discreţionar bugetul pentru a achiziţiona oameni din Opoziţie, uitând că o acţiune asemănătoare, evident, fără amploarea celei de azi, a PSD dinainte de 2004 i s-a întors împotrivă, migranţii de atunci fiind fripturiştii de azi şi de ieri, exact când li cere să-şi probeze virtutea şi loialitatea. Neînvăţând nimic, istoria se repetă.
Dacă ideologie nu e, nimic nu e
Acum se vede clar că USL există în măsura în care e construită în jurul unor doleanţe naţionale, al speranţelor legate de dreptate şi libertate, al programelor de emancipare economică şi culturală. Dacă şi-ar abandona proiectele ideologice, s-ar transforma în orice altceva decât formaţiune politică: în gaşcă, clan, inclusiv mafiot, în încrengături de interese nelegitime, cu totul diferite de ale alegătorilor şi ale contribuabililor, culminând cu banda de hoţi, unde funcţionează omerta (complicitatea) şi legea tăcerii.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 