Imediat după decembrie 1989, politica românească era complet străină de noile realități economice, sociale și culturale, iar vidul de putere politică a fost umplut cu ce s-a găsit. Noii emanați, însă, odată intrați în funcții politice, în loc să pună osul la treabă și mintea la carte, au considerat că știu totul, că se pricep la orice, așa că s-au năpustit la grămadă să ocupe numeroasele funcții publice lăsate vacante de politrucii ceaușiști, iar apoi au dat năvală la catedrele universitare nou create și nu-mi amintesc să fi fost refuzat vreunul.
Curajoși și tupeiști peste măsură, unii și-au înființat catedre noi și pretențioase precum cele de semantică, semasiologie, epistemologie, fenomenologie, logică matematică, etică aplicată…, ca să dăm numai câteva exemple, însă nu și-au terminat redactarea cursului nici azi. Și nu e de mirare că la orele lor nu vin cursanți, deși examene trebuie să se dea. Și diplome.
Încurcăturile nu au întârziat să apară: vechii politruci ceaușiști s-au făcut peste noapte mari politologi, specialiști în capitalism la Academia de Științe Politice, reușind să țină 25 ani politica românească la sapă de lemn. Cât despre marii specialiști intrați în pâine imediat după revoluție, se pot spune două lucruri: cei ostracizați pe vremea odiosului și pasionați de domeniile lor și-au văzut visul cu ochii devenind autori în reviste și cărți de știință apreciate în țară și peste granițe. Ceilalți, însă, și-au ținut „operele” la sertar până au ieșit la pensie.
Fiind și oameni politici, nu le-a fost greu să obțină titluri de doctori, țintind chiar mai sus, la docență, decanat, rectorat, Academie, ceea ce a viciat complet scara valorilor intelectuale românești. Din momentul în care au ajuns ei înșiși conducători de doctorate, soarta școlii românești a fost pecetluită pentru multe decenii. Nu alta este cauza pentru care în România nicio reformă educațională nu reușește. În plus, în doar câteva luni au umplut țara de nonvalori, experți, de la politică la economie, de la educație, agricultură… la muzică, atât de mulți, încât suntem campioni mondiali la diplome. Rezultatele? Autostrăzi, clădiri și poduri care se surpă, legi strâmbe sau cu dedicație, majoritatea instituțiilor publice și a firmelor private fără avize PSI și sanitare, culcarea la pământ a tuturor întreprinderilor ceaușiste, educație șchioapă, politică de vorbe…
Căci tragedia superficialității și imposturii sistemului politic corupt este că parveniții nu-și dau seama pe ce lume trăiesc, nu știu ce este de făcut, trăiesc din improvizații și plagiate, nici vorbă să învețe. Își închipuie că studenții sunt făcuți și ei după chipul și asemănarea lor. Ce vor fi zicând tinerii studioși când profesorul lor nu știe ce înseamnă prepoziția latinească „apud” care indică un citat dintr-o operă și crede că e nume de persoană? Ha, ha, ha! Domnul Apud Ion Popescu! Dar cei ce își dau seama că TVR HD înseamnă TVR High Definition, nu TVR Hunedoara, cum crede o doamnă-politician cu pretenții ministeriale la educație? Cum mai poți veni ca profesor în fața respectivilor tineri studioși fără să intri în pământ de rușine?
De atâta mizerie intelectual-morală în aceste sectoare, impostura, superficialitatea, falsitatea, plagiatul nici nu mai sunt percepute și pedepsite ca atare, iar pecinginea furtului intelectual s-a întins asupra întregii societăți. Este unul din motivele pentru care mediocritatea a ajuns stăpână peste România, ceea ce a determinat exodul creierelor. Căci oamenii valoroși nu și-au luat lumea în cap pentru un blid de linte în plus, cum spun falșii patrioți, ci din pricina nerușinării unor inși ajunși cine știe cum în posturi unde fac legea.
Din păcate, superficialitatea politrucilor împinși în posturi de răspundere de către partide a generat legi proaste, a scos pe bandă rulantă specialiști de două parale care acum provoacă tot mai multe tragedii: mii de copii morți la naștere, zeci de mii de morți pe șosele prost construite, alte mii de nenorociți pe șantiere de construcții, tineri arși pe rugul indolenței în Clubul Colectiv…
Ei bine, după astfel de tragedii, aruncă vina unii asupra altora, în lipsa lor cronică de responsabilitate, iar așa nu mai merge… Este mesajul principal al zecilor de mii de protestatari ieșiți recent în stradă. Mesaj care începe a se uita.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 