Forţând adoptarea Codului Muncii şi a celorlalte legi prin angajarea răspunderii, fără un acord clar cu sindicatele şi patronatele, Executivul actual şi-a ridicat în cap mai toate categoriile salariale şi familiile acestora. Dacă mai punem la socoteală diminuările bugetare drastice din educaţie, sănătate şi asistenţă socială, avem imaginea eşecului electoral al PD-L în viitoarele confruntări.
Ca şi cum majoritatea liderilor portocalii de azi n-ar fi asistat la înfrângerea PNŢCD în 2000 şi a PSD în 2004, repetă aceleaşi greşeli. O fac cu nonşalanţă şi chiar cu mândrie. Pe ce s-or fi bazând?
Deşi treaba oricărui partid e să facă politică, iar a guvernului să se ocupe de economie, administraţie, servicii publice, PD-L şi aliaţii săi conjuncturali au acaparat pârghiile puterii şi toate funcţiile importante. Activiştii de partid au preluat frâiele în agricultură, industrie, administraţie, finanţe, fisc, iar specialiştii trebuie să le rabde incompetenţa. Criza actuală li se datorează în totalitate.
Capacitatea politrucilor însă e limitată. Nicăieri nu s-a ieşit din criză şi recesiune cu activişti, hei-rup, slogane şi falsificarea realităţilor sociale, ci cu recunoaşterea stării de fapt şi măsuri luate în cunoştinţă de cauză. Deşi lăudate de FMI, măsurile guvernului Boc au adâncit criza, făcând viaţa românilor şi mai grea. Or o minimă responsabilitate l-ar fi obligat să caute soluţii economice, diminuând costul exorbitant al guvernării şi nu amputări salariale. Şi-aşa românii erau cel mai prost plătiţi între europeni, standardul de viaţă al Occidentului neputând fi comparat cu al nostru.
Singurul leac la îndemână a fost strângerea şurubului. Cu cinismul de rigoare. Vocile critice, analizele corecte au fost înăbuşite de laude groase la adresa decidenţilor, ori de excluderi, ameninţări. Cei aflaţi în frunte folosesc orice tertip spre a-şi păstra jilţurile. Partidul care trâmbiţa cândva reformele nu vrea să renunţe la lideri compromişi şi metehne vechi.
La noi accesul la putere se face într-o veselie, dar schimbarea de leadership intervine după îndelungi chinuri şi numeroase trădări. Ne votăm reprezentanţii fără a sta mult pe gânduri, sărbătorim trei zile victoria şi apoi ne întrebăm cum au ajuns în faţă asemenea inşi. Ne lipsesc sentimentul valorii şi discernământul. Moralitatea nu ne dă afară din casă. Apreciem candidaţii după cadouri, zâmbete şi promisiuni. Deşi îi acuzăm pe politicieni de toate relele, data viitoare vom repeta aceeaşi greşeală la urne.
Clasa muncitoare are mereu o problemă cu reacţia slabă, întârziată la abuzurile politicului. Caracterul identitar răbduriu ne este mereu speculat de la Carol al II-lea încoace de către populişti dubioşi şi afacerişti puşi pe căpătuială. Le tolerăm furăciunea şi ipocrizia, rugându-ne lui Dumnezeu să ne lase şi pe noi să trăim.
Când Puterea sugrumă drepturile şi libertăţile unui popor învăţat cu democraţia, cetăţenii se revoltă, protestând până la înlăturarea abuzului. Necultivându-ni-se spiritul civic, încrezători în aproapele nostru, aşteptăm gesturi de graţie din partea jupânului. În lipsa lor, ne izolăm de comunitate, mocnim în sinea noastră, neparticipând la treburile cetăţii. Nici la vot. Cu toate că ţara noastră e republică şi decizia ar trebui să aparţină tuturor. Odată aleşi, liderii se întorc la mase doar pentru băi de mulţime televizate.
Eşecul mişcării sindicale ţine şi el de încredere şi bună organizare. Când dnii Mitrea şi Ciorbea au folosit sindicalismul ca trambulină politică, iar stratagema s-a aplicat apoi până la neruşinare, angajaţii s-au prins că bătăioşii lideri nu le sunt loiali. Trocul ascuns cu Puterea a compromis nu doar activitatea sindicală, ci şi societatea civilă, foarte activă în deceniul trecut.
Consecinţele unui asemenea comportament sunt periculoase. Deja organismele internaţionale ne previn că în România sunt posibile explozii sociale. După atâţia ani pierduţi, ne-am întors de unde am plecat.
Petru Tomegea
Ziare.com
Petru Tomegea - ePolitica 