Președintele Traian Băsescu se simte deranjat de natalitatea scăzută și învinovățește „femeile din România”, dându-le drept exemplu „femeia romă [care] poate ţine cinci-şase copii”. Din păcate, eufemistic vorbind, face o confuzie regretabilă între verbele „a ține” și a „crește”, căci din ultimul derivă expresia „bine crescut”, adică bine dezvoltat, dar și educat-instruit-cuviincios.
Se spune că, peste ani și ani, spiritele mari se întâlnesc. Cine a prins epoca „de aur” a „celei mai umane dintre societăți”, supranumită „societatea socialistă multilateral dezvoltată”, după parcurgerea căreia urma să trecem „spre comunism în zbor”, își mai amintește efectele tragice ale celebrului Decret 770 din 1 Octombrie 1966: numărul înspăimântător de mare al femeilor omorâte sau mutilate, nenorocite pe viață ori al copiilor orfani şi al celor abandonaţi în instituţii de stat sau pe străzi nici azi nu se cunoaște.
Despre „ceaușei”
Generația „ceaușeilor”, adică a celor de 23 – 47 ani, se află astăzi în toiul activității lucrative și familiale, dar, cu toate dificultățile întâmpinate, nu se poate susține nicidecum că ar fi mai prejos decât altele. De aceea, toți cei ce le găsesc un handicap datorat nenorocitului decret ar fi bine să se abțină.
Istoricii spun că dictatorii se doresc în fruntea unor popoare cât mai mari, iar, dacă nu le au, unii iau măsuri de creștere a natalității sau/și oferă recompense vecinilor, emigranților, transfugilor, apatrizilor, iar alții cuceresc noi popoare. Și cum, după război lucrul acesta nu era posibil, Ceaușescu a preferat calea de transformare a societății socialiste în fermă de puericultură, două fiind modelele cărora ne închinam: mama eroină cu peste 10 copii și femeia fruntașă-stahanovistă la locul de muncă.
Dacă tăcea…
Partea a doua a discursului prezidențial, însă, era bine să nu existe. Fiindcă va alimenta vechi ranchiune naționalist-naziste: „avem minoritatea romă, care este extrem de productivă”, iar președintele se teme de „o schimbare consistentă a structurii populaţiei”, după modelul Kosovo, unde albanezele „au ajuns să câştige independenţa unui stat”. Mai lipsește să facem legătura între mămăligă și creșterea natalității în Ardeal.
De aici și până la degenerarea discuției n-a fost decât un pas: pe de o parte s-au inflamat mediile ONG-urilor și ale reprezentanților populațiilor rome, alături de mișcările feministe, încercând să apere drepturile și libertățile cetățenești, în speță, ale femeilor, iar pe de altă parte s-au trezit vechi spaime malthusiene și neomalthusiene.
Da la Malthus la Huntington
A se observa că discuția e mai veche și apare chiar în cele mai dezvoltate societăți occidentale: unele dintre principiile lui Thomas Malthus au fost rediscutate și amendate de Samuel Ph. Huntington, în „Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale”, Harvard, 1993 – 1996, firește, fără măsurile de limitări demografice prin tăierea, restricționarea, înghețarea „mijloacelor de subzistență” sau neeradicarea „mizeriei și a viciilor”.
Ar fi fost mai bine ca președintele tuturor românilor să se abțină de la comentarii demografice fiindcă faptele enunțate de el țin de civilizație și cultură. Iar președinția n-a făcut mai nimic pentru emanciparea culturală a respectivei categorii de cetățeni. S-a întrebat dl Băsescu câți dintre copiii-romi și-au întrerupt cursurile după ce li s-au desființat școlile prin aberațiile fostului ministru al Educației, actualmente consilier la Cotroceni, Daniel Funeriu? Lege care a fost impusă prin asumarea răspunderii Guvernului Boc? S-a întrebat vreodată dacă mititeii romi au cu ce se încălța spre a veni la școală?
A cui e vina?
Guvernul actual, ca și cele anterioare, au și ele partea lor de vină: de zeci de ani în mass-media se cer măsuri de școlarizare și de educație civică pentru adulți, măcar în zonele unde analfabetismul este la el acasă și acele zone sunt locuite preponderent de populația romă. Ei bine, acum inacțiunea începe să doară. De ani și ani Uniunea Europeană și principalele țări lovite de e(i)migrația romă, Franța, Anglia, Olanda, Suedia, Italia… trimit bani fie personali, fie unor organizații umanitare, dar în afara înmulțirii castelelor cu turnulețe și a coroanelor regale alte efecte nu s-au văzut. A luat cineva vreo măsură împotriva acestor stări de fapt? A cerut vreodată președintele aplicarea strictă a legii?
Poate era bine să ne întrebăm și de ce astfel de discuții nu se nasc în Elveția, Danemarca, Norvegia… unde școala și serviciile sociale, politica și administrația își fac treaba fără a politiza și a exploata electoral orice nenorocire.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 