Nu va fi vorba de politică, ci de demnitate, adevăr și jurnaliști, formatori de opinie, patroni media, moderatori… sforari și mincinoși. Va fi vorba de personaje mediatice clientelare gata să-și vândă condeiul pentru te miri ce avantaj oferit cu mărinimie de Putere ori de mahări cu bani amestecați în jocuri politice. Nu e vorba de politicieni care și-au jucat și își joacă mai departe rolul fără demnitate și onoare, au făcut-o mereu, la fel cum nu va fi vorba de jurnaliști-activiști aflați pe față în solda unor partide, ci de reprezentanți ai mass-media care se declară imparțiali și independenți tocmai pentru a putea minți și manipula cu mai multă credibilitate și deci cu eficiență. O fac de 30 de ani. Tocmai lor li se poate atribui fără tăgadă eșecul guvernării social-democrate.
Imediat după alegerile din 2016 aceștia ne-au mințit că guvernele de stânga vin la putere bine pregătite să conducă România pe drumul reformelor și al bunăstării în baza unui program plin de promisiuni înălțătoare și cu echipe de dregători numai unul și unul, aleși pe sprânceană de liderul suprem, în fapt o sumă de gogoși electorale la îndemâna unei găști de incompetenți și iresponsabili. Susținuți cu atâta aplomb, miniștrii în frunte cu șefii guvernelor au făcut greșeli impardonabile față de cetățeni, slujind cu abnegație nu viitorul României, ci soarta voievodului de Teleorman și a lor, fără să-i (și să-l) tragă nimeni de mânecă. Practic, ne-au vândut pielea ursului din pădure. Cu o Opoziție slabă, răzlețită și demobilizată, continuu lovită de pasiuni și scandaluri interne, majoritatea de guvernământ a considerat că votul îi dă dreptul să facă ce vor mușchii ei, „fiindcă poate“. Și a făcut…
Din acest punct a început degringolada: strada a ținut-o tot într-o revoltă, iar abuzurile au fost sancționate de populație alături de organismele europene. Așa că împricinații și jurnaliștii mancurtizați au dat vina pe stradă, pe UE, pe Soros și statul paralel. Au revenit la discursul ultrapopulist și chiar naționalist, cu românii în sus și românii în jos, vituperând împotriva UE și a tuturor celor ce le condamnau excesele. Majoritarii și-au trântit ei înșiși două guverne pe motiv de neascultare față de voievod, făcându-se de râs și de ocară în fața suratelor din UE și nu numai. Fiindcă acolo democrația, inclusiv aceea internă de partid, funcționează.
Pe acest fond de contradicții, a venit 10 august 2018 când li s-a ordonat organelor de forță, poliție, jandarmerie, să dea o lecție (a se citi bătaie) dură străzii și diasporei pentru ca de aici încolo să nu-i mai încurce pe Dragnea și PSD în drumul lor spre dictatură, adică spre iliberalism și regim de mână forte, căci visul puterii absolute prinsese aripi încurajate de o bună parte a presei. Se părea că trebuie să o luăm de la capăt din decembrie 1989. Ani pierduți pentru România. Cât să ne fi costat deriva de la democrație, terfelirea imaginii României și îndepărtarea de UE?
În consecință, bazinul electoral al PSD a început să se risipească, nu numai din pricina abuzurilor de putere, a greșelilor de guvernare, ci și a plecării masive în căutare de lucru peste graniță. Așa se face că realitatea electorală s-a schimbat în ultimii 3 ani, cifrele ultimelor alegeri arătând că majoritatea de guvernământ se volatilizase pe drum, fără ca „independenții“ din mass-media să dea semne de conștiință publică și că critice demersurile păguboase ale găștii din fruntea țării pentru a-i întoarce de pe calea eșecului.
Iar eșecul a venit: de data asta Opoziția, nu Dragnea, a reușit prin moțiune de cenzură să trimită guvernul în șomaj, chiar dacă era condus urmașii mărețului voievod de Teleorman.
Te-ai fi așteptat ca „independenții“ din presă să-și recunoască eroarea ticăloasă, minciuna și manipulările din acești ani, dar ți-ai găsit. Au lansat cu echipele lor de zgomote ideea că, dărâmându-li-se guvernul, urmează catastrofa: tăieri de salarii și pensii (știu ei ce știm și noi cum stă ministrul de finanțe pe o hazna goală), aruncarea în șomaj a sutelor de mii de angajați…, încât te întrebi dacă nu cumva eșecurile ultimelor trei decenii li se datorează.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 