De câteva săptămâni, marii dregători sunt în fierbere: se aprobă bugetul în Parlament, se fac calcule, evident, pro domo, dar finanţiştii şi economiştii uită de ce au venit la TV şi lustruiesc ghetele jupânilor…
Ziarele, televiziunile discută pe larg, politicienii fie ai Puterii, fie ai Opoziţiei polemizează, adică se înjură birjăreşte, unii criticând exact ce laudă ceilalţi şi viceversa. Tevatura asta se repetă la indigo de 22 ani cam înaintea Crăciunului…
Nu doar presa naţională se agită, ci şi cea judeţeană ori locală. Jurnaliştii de investigaţie prezintă şi ei bugetul cam aşa: baronii X,Y,Z au feliile astea, asfaltagiii o au pe asta, Prigoană şi alţi salubrizanţi, pe cealaltă, firmele bişniţăreşti care dezvoltă zdravăn ori modernizează abraş transporturile, munţii, dealurile, văile şi apele au luat iar caimacul…
Totul a fost împărţit de guvern cu aşa mare grijă, că toate cele ’j de mii de amendamente ale Opoziţiei flămânde au rămas doar în procesele verbale de şedinţă. Nici măcar unul de leac n-a trecut…
Cine-mparte parte-şi face
Numai că, odată treaba asta parafată, s-au trezit şcolile, spitalele, cultura… că rămân pe sold negativ. Dacă multele servicii secrete pe cap de locuitor au primit bani la discreţie, dacă tot ce înseamnă campanie electorală, preşedinţie, SPP, STS constituie priorităţi, ei bine pentru abecedar, pastile de cap şi înţelepciune populară s-au terminat banii. Vorba unui ministru finanţist de poveste: „nu mai e bani, dom’ profesor!”
Titlul vrea să zică însă altceva, anume că nu se va schimba nimic: adică s-a scris un buget cică de austeritate pe hârtie, să aibă ce se minuna presa, că de aplicat se va aplica după cum zice dl preşedinte şi semnează dl Boc, deoarece dna Andreescu e în concediu de refacere. Partea proastă e că noul buget lasă oricărui ageamiu din mass-media posibilitatea să observe părţile slabe ale actualului regim, intenţiile, dar şi spaimele sale de a pierde puterea. Iată-le.
Cooperativa ochiul şi timpanul n-a murit
De aceea creşte finanţarea serviciilor secrete mai dihai decât în ţări expuse atacurilor teroriste, sau în cele cu tradiţii moştenite de la ciuma roşie. Creşte aşadar ca pe vremuri rolul cooperativei „ochiul şi timpanul”, adică al organelor de urmărire căci trebuie ştiut din timp tot ce mişcă-n ţărişoara noastră scumpă, cât plăteşte copilotul Ponta pe raliu, la ce oră se scoală Crin Antonescu, cine cu cine, cu ce şi pe unde, duşmanii Puterii mereu în obiectiv, ca eventual 3-5 dosare să fie oricând gata la o adică…
Criza se va fi simţind la alţii, căci diriguitorii noştri o duc tot într-o veselie şi în 2012: luxul exorbitant va continua, vilele RAPPS le stau la dispoziţie, coloanele oficiale de zeci de maşini tari la fel, circulaţia va fi blocată oricând vor muşchii lor, elicopterele de stat stau cu motoarele gata, achiziţiile de limuzine, mobilier, perdele, calculatoare, birouri… scumpe şi mai abitir, iar despre repartizarea bugetului per capita nu s-a auzit încă în România. Aşa că banii vor urmări nu necesităţile patriei, ci ale şefimii de partid. Patria poate să bată din drâmbă până la celălalt Îndrei al Lupilor.
Descărcarea de sarcini şi glodul pe uliţă
Îmi aduc aminte din copilărie şi din cărţi că însuşi Ceaşcă Întâiul dădea samă în faţa Marii Adunări Naţionale, aşa dictator cum era, asupra cheltuirii de-a fir a păr a banului public, că înainte de aprobarea noului buget exista o descărcare de sarcini a vechiului şi că unii tovarăşi, urmare a matrapazlâcurilor, se mai răcoreau la Mititica ceva ani.
Descărcarea asta se întâmpla şi înainte de război, iar azi văd că dă bine şi în democraţiile respectabile. De aşa o fază însă n-am auzit nimic pe Podul Mogoşoaiei… Să fi fost un obicei prost, ori sunt prea mari zeii cotroceni şi preacinstiţii boieri în giubele portocalii să dea samă în faţa Parlamentului?
În schimb nu scăpăm de ultima fază. Când, cu un zâmbet pe buze moştenit de la dl Iliescu, revin decidenţii să ne ceară votul numai la TV, că pe uliţă e glod, nu e aer condiţionat, iar poporenii pun întrebări neroade.
După dl Boc nu contează că spitalele îşi epuizează stocurile de alimente şi medicamente, nici că şcolile se închid de frig, important e că stăm mai bine ca Italia, Spania, Grecia… unde salariile sunt de 4-10 ori mai mari ca în România, că am ieşit din recesiune, deşi la anul ne va fi tot greu…
Se vede că bugetul său nu seamănă cu al nostru.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 