Marșul corupților împotriva României

Marșul corupților împotriva României

Fenomenul corupției nu este unul nou și nici nu sare în ochi precum revolta mulțimilor înfometate, seceta sau inundațiile, ci unul intim, ascuns vederii, fiind rezultatul unei confruntări a dregătorului cu legea, cât și cu sine însuși. Și este o confruntare dură deoarece respectivului i s-a dat șansa poate irepetabilă de a-și servi semenii și patria, dar renunță în favoarea interesului meschin și cinic al propriei chivernisiri.

Mintea scurtă a politicianului corupt

Din ce cauză iese învingătoare partea întunecată a personalității umane e mai greu de spus deoarece ține de conjunctură și de calitatea educației primite în familie ori la școală, de onoare și demnitate. Odată corupte sufletul și mintea, șmecherul încearcă prima lovitură. Și cum aproape fără greș prima lovitură a reușit, încheagă o „famiglie” mafiotică împreună cu alți inși puși pe jaf, căci atacul în haită are mai mulți sorți de izbândă. Când haita e mai mare, se naște „la piovra”, o caracatiță întinsă peste tot unde sunt bani publici fără stăpân.
Așadar debutul corupției e în intimitatea individului și cine încearcă stoparea fenomenului doar prin măsuri punitiv-coercitive riscă să prelungească starea de fapt până se cangrenează întreaga societate. Căci asta s-a întâmplat în România: imediat după 1989 s-a declanșat oarece luptă împotriva hoților cu ștaif, a gulerelor albe, mai ales la televizor și în campanii electorale, dar nu s-a ajuns la înlăturarea cauzelor care au generat hoția, șmecheria, mita, corupția, pila…

Când șmecherii de cartier ajung la putere

Anticorupția din primii ani de libertate a fost doar de fațadă. Ca urmare fenomenul a scăpat de sub control fiindcă Parlamentul și Guvernul n-au fost capabile să bareze drumul spre resurse al profitorilor, al poftitorilor de cariere politice și averi ilicite, ceea ce indică o anume complicitate a statului. Între timp, clica transpartinică a corupților a penetrat sistemul politic și legislativ, creându-și legi speciale în propriul interes, cum s-a întâmplat în cazul ANRP, al legii comisioanelor, al finanțelor publice, al privatizărilor dubioase, al dispariției flotei și a ”mărețelor ctitorii”.
Încă nu au apărut analize serioase ale tipologiei corupților, dar, din primele observații, se degajează câteva concluzii:
1. În marea lor majoritate, politicienii, demnitarii și înalții funcționari publici cu dosare de corupție au o problemă cu studiile, cu școala în general. Fie nu s-au ținut de carte, flendurind timpul prin baruri și cluburi sau făcând pe eroii de cartier, fie aranjându-și cariere cu diplomele cumpărate de la „fabrici” de profil.

E nevoie de inși ușor de prostit

2. Posturile le-au obținut fie prin mită și trafic de influență, prin intervenția părinților, a tovarășilor de hoție, fie câștigând încrederea unor „lideri tari” care le-au aranjat un traseu convenabil ambelor părți, iar posibilitatea șantajului i-a ținut mereu în ascultare. Foarte puțini dintre ei au încurcat-o până acum, de aceea trezesc atâta interes în spațiul public. La fel cum nu cunosc încă pe niciunul care să fi vrut și să fi reușit să se elibereze. Chiar dacă mai mulți au șters-o peste graniță.
3. Fiind oameni cu mulți bani, au momit partidele să-i treacă pe listele de candidați pe locuri eligibile. Cu cât mai mulți bani băgau în campanie, cu atât mai în față. De aceea să nu ne mirăm că în Parlament și Consilii Locale s-au îngrijit ca interesele lor să primeze. La fel cum nu e de mirare că îi vedem toată ziua la televizor luptând, bineînțeles, cu neregulile și corupția celorlalți.

Un eșec anunțat

4. În consecință, nu-mi închipui că sistemul acesta poate fi învins numai de către DNA, de moment ce cauzele care au generat corupția încă nu au fost înlăturate. Firește, este salutară intenția aleșilor de a întocmi o lege a finanțării partidelor politice și a campaniei electorale, dar traseul corupției nu va fi barat doar prin asta. Cine ne garantează că viitorii candidați vor fi mai buni, mai demni și mai competenți?
Un rol important îl au școala și familia, dar nu sunt convins că noii îmbogățiți își vor crește odraslele în cultul pentru modestie și muncă cinstită. La fel cum nu cred că în viitoarele campanii electorale vor renunța la manipulare pentru a se alege după merit. Nici că, luați de valuri emoționale, nu-i vom vota iar și iar pe corupți.

Petru Tomegea