Am urmărit la fața locului campanii electorale în două state europene de la care, zice-se, am fi învățat noi democrația. În niciuna însă imaginea unui candidat nu devenea vector principal, iar programele politice, secundar, la fel cum niciunde imaginea unui candidat nu o excludea pe a altuia. Fiindcă într-o țară civilizată oamenii se respectă, iar modestia și profesionalismul contează.
Publicitate mascată
Modelul campaniei noastre pare împrumutat de la agenții de publicitate și advertising care, pentru a vinde un produs nou, trebuie mai întâi să-l desființeze pe cel vechi, așadar să lichideze concurența. Valoarea nici nu mai contează în condițiile în care imaginea produsului nou apare în culori edulcorat-atractive, iar a celui vechi, în culori sumbre și cu defecte.
M-aș fi așteptat ca stadiul acesta al copilăriei unei democrații să fi trecut mai repede, dar, iată, 25 ani nu au fost suficienți. Încă n-am învățat că o democrație autentică înseamnă o relație corectă între candidat și alegător, înseamnă participare / implicare a tuturor cetățenilor la rezolvarea treburilor publice, căci oamenii conștienți și activi sunt principala garanție a statului de drept și a bunăstării.
Mai putem vorbi de egalitatea de șanse?
Pe candidați, însă, nu-i prea interesează principiul civic-participativ, iar ideologiile, programele de reforme nu prea mai aduc voturi. Și atunci, eforturile lor vor fi îndreptate, după mine, în primul rând, spre câștigarea încrederii electoratului, iar pentru asta au pregătite strategii și mijloace dintre cele mai sofisticate / costisitoare. Acestea se bazează aproape exclusiv pe imagine și notorietate, semn că alegerile au devenit un fel de afacere de marketing cu publicitate și advertising. Nu sunt singurul care o spune.
În al doilea rând, staffurile de campanie ale candidaților și activiștii lor din mass-media au consumat deja resurse imense spre a-și desfigura concurenții, uneori chiar pentru a-i scoate din cursă. În acest sens, în 25 ani de politică s-a câștigat o experiență, demnă de o cauză mai bună, mult mai edificatoare decât aceea de a construi politici publice.
Falsificarea imaginii
De ce nu mai aduc voturi ideile și programele? Ei bine, răspunsul vine de la sine: destule proiecte lansate în campanii au fost simple încropeli, fără studii serioase de impact și fezabilitate, și cu atât mai puține șanse de a fi puse în operă, iar reformele, cele mai multe gândite în pripă și cu scop electoral, au fost uitate prin sertare de partid. Unele mai sunt vânturate cu diferite alte ocazii, dar de crezut nu mai crede aproape nimeni că vreun politician vrea cu adevărat să le ducă la bun sfârșit.
Nu știu dacă diriguitorii noștri s-au așteptat la asemenea evoluție, cert este că din această pricină populația s-a îndepărtat și încă se îndepărtează de urne. De aceea fiecare vot este important, iar strategii electorali pun la bătaie mijloace și procedee tot mai performante împrumutate din diverse sectoare economice și sociale. În plus, sunt reactivate tehnici de manipulare prin imagini, zvonuri și procese de intenție care au dat rezultate extraordinare imediat după revoluție.
Campania televizată și neajunsurile ei
În aceste zile bătălia se dă pentru aparițiile la televizor, fiindcă de mulți ani, candidații, cu mici excepții, refuză contactul cu satele și cartierele sărace ale orașelor. Preferă, în schimb, mitinguri și băi de mulțime cu alegători cărați cu autocarele. Ei bine, transmisiile directe și imaginile de la astfel de evenimente, participarea directă a candidaților la dezbaterile publice din studiouri sunt acum cele mai obișnuite manifestări electorale.
Din păcate, în ultima perioadă asistăm la un fenomen, cred eu, unic în analele mass-media: cele mai multe posturi TV și radio au intrat cu arme și bagaje în bătălia electorală de partea unei anumite formațiuni, renunțând cu prea mare ușurință la echidistanță și profesionalism.
Valoare sau nonvaloare?
Ca urmare, descoperim aceleași fapte prezentate în chei diferite în funcție de orientarea politică a postului: ce e de apreciat pentru unii e de condamnat pentru alții. Chiar dacă sunt posturi private, ele au totuși obligația de a informa corect și imparțial populația, așa cum se menționează în Constituție la art. 31 (4). Dar nicio instituție nu se sesizează.
În aceste condiții se produce debusolarea electoratului care nu mai discerne între bine și rău, aceiași candidați fiind ridicați în slăvi la unele posturi și denigrați la altele, fără vreo legătură cu valoarea intrinsecă. Așa că nu e exclus să ne trezim cu cine știe ce surprize.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 