Politica se mută pe Facebook

Fenomenul nu caracterizează doar România, ci și alte țări europene, unele cu tradiții democratice vechi precum Anglia, Franța, Spania, Țările Scandinave. Ba chiar și câteva case regale. Motivele sunt legate de accesibilitate și vizibilitate, de aparenta lipsă a normării și a regulilor, de dispariția inhibițiilor și nu în ultimul rând de gratuitate. Practic, Internetul, FB și alte rețele de socializare au devenit un important spațiu public, o agora virtuală la îndemâna oricui. Iar politică înseamnă participare, comunicare și aderență la cauze, principii, tendințe, programe…, toate importante pentru buna guvernare.
Al doilea avantaj este că oferă instituțiilor statului și organizațiilor civice oportunitatea să dialogheze cu publicul, permițându-le să-și testeze valabilitatea proiectelor și a opțiunilor, să-și facă publice intențiile și să pregătească astfel obținerea suportului popular. În același timp, dă șanse populației să se orienteze rapid și corect, informându-se direct la mai multe surse, fiindcă traficul pe Internet depășește tot ce se cunoaște până acum: presă, televiziune, radio și nelipsita circulație orală a informației.
Dezvoltarea fără precedent a comunicării interpersonale și inter-instituții pe FB, pe Internet vine ca urmare a pierderii influenței de către mediile clasice. De vină sunt și viața tot mai agitată, și schimbarea nu numai a resurselor, a mijloacelor de producție, ci și a relațiilor de muncă. Acum calculatorul a devenit mijloc de producție și comerț, principala ustensilă a vieții noastre, iar interconectarea cu telefonia mobilă generează promptitudine și rapiditate în exercitarea tuturor profesiunilor prin interconexiunea permanentă.
În România, dacă nu ești politician, jurnalist, vedetă TV… pe FB sau Twitter înseamnă că nu exiști. Iar asta s-a întâmplat de câțiva ani. Politicienii și-au deschis conturi mai cu seamă după alegerile prezidențiale din toamna lui 2014, când asaltul internauților pe FB și alte rețele de socializare, pe bloguri, pe forumuri i-a adus un câștig în plus de 10% lui Klaus Iohannis față de Victor Ponta. O contribuție esențială a avut-o atunci diaspora prin multiplicarea mesajelor, a imaginilor de la cozile la urne în Italia, Germania, Anglia, Franța… Explicația? Cumulul text + imagine + sunet și posibilitatea postării instantanee de la locul faptei.
Foarte mulți au strâmbat din nas aflând că se face campanie electorală pe FB, iar acum alde Dragnea, Băsescu, Tăriceanu, Zgonea, Ponta, Udrea… și partidele lor se laudă cu mulțime de accesări. Cu atât mai mult cu cât între „prietenii” lor se pot afla Parlamentul UK, Prințesa Kate, prim-ministrul David Cameron și o mulțime de alte somități ale altor state.
Pe deasupra, traficul uriaș de informații, imagini și inițiative generează participarea masivă a cetățenilor, indiferent de vârstă, gen și orientare politică, la rezolvarea democratică a problemelor legate de decizia politică și transparență, dezamorsând stresul cotidian. Da, lumea se simte bine pe FB, accesând site-ul pe furate în timpul serviciului, al orelor de curs sau de plimbare prin parc.
Din păcate, există și necazuri, nu puține și deloc mici: la adăpostul unei simple adrese, care poate fi falsă de multe ori, tot felul de inși își folosesc pe îndelete capacitățile infracționale precum trafic de minori, droguri, furt de date personale, vânzări fictive, adunări de fonduri nicidecum în scop caritabil și nu în ultimul rând, manipulări. Dacă cele legate de fenomene periculoase precum terorism, racolări de minori, trafic de carne vie… beneficiază de atenția justițiarilor, de minciuni și prostirea populației nu se ocupă nimeni.
De aceea, destui politicieni, câteva partide și-au creat echipe de postaci care spurcă orice postare împotrivă, presărând rețelele de socializare cu laude deșănțate la adresa celui ce plătește sau „sponsorizează”. Noroc că FB și-a creat anticorpi: internauți vigilenți care sancționează, din nefericire, nu întotdeauna, derapajele. E prea puțin, iar cele mai multe necazuri provin din educație…
Dar amploarea FB se explică și prin diminuarea rolului instituțiilor statului. Astfel, politica românească nu se mai face în principal în locurile destinate prin lege acestui scop: Parlament, Consilii Județene și Locale, ci se mută încet-încet pe Internet, mai cu seamă pe FB.
Petru Tomegea