Serviciul de Telecomunicații Speciale nu este, în termeni reali, un serviciu secret, ci o problemă de adevăr. În plus, activitatea principală, misiunile sale sunt la dispoziția celorlalte servicii secrete și autorități publice. Cea mai importantă misiune a STS, pentru politicieni și jurnaliști, o constituie secretizarea și securizarea comunicării între diferite compartimente ale statului, nu Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență, 112.
O legendă și ceva mituri
Fiind considerat de marele public o organizație secretă, legendele și zvonistica țineau de multă vreme loc de adevăr. Veți spune că importante erau legile și regulamentele militare în baza cărora își desfășura activitatea, numai că, fiind vorba de o unitate militar(izat)ă, legea și regulamentele stăteau bine mersi în sertar, iar activitatea se desfășura după principiul: „dacă-i ordin, cu plăcere! Să trăiți!” Nu așa s-au produs toate nenorocirile la revoluție și de la revoluție încoace?
Așa se face că STS constituie o problemă de adevăr: fiindcă în spațiul public, după accidentul aviatic din Apuseni, s-au deconspirat primele date despre activitățile „secrete” ale STS. Și nu oriunde, ci prin acuzațiile aduse Guvernului Ponta de către opozanții trecerii STS din ograda CSAT la MAI, ca să fie împreună cu Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, aflat în subordine.
Adevăr fără să vrei
De unde știu acuzatorii cu ce se ocupă STS? Fiindcă, până atunci, în spațiul public circulau doar fel de fel de legende și temeri: ne ascultă cu pasiune matematică pe toți, știe în orice moment unde, cu cine ne aflăm pe baza telefoanelor mobile, dar n-a fost în stare(?) să localizeze corect epava avionului, STS-iștii sunt autorii ascultării ilegale a convorbirilor telefonice, ei furnizând presei celebrele stenograme, în fapt, transcripturi ale respectivelor convorbiri.
Dar dovezile totuși lipseau. Le-a suplinit gura păcătosului care adevăr grăiește. Astfel, apărătorii din oficiu ai STS acuză USL și Guvernul Ponta că vor să pună mâna pe STS ca să influențeze rezultatele alegerilor, ca și cum acest serviciu secret ar fi mereu piesa turnantă care a înclinat balanța puterii spre personajul sau personajele principale de care ascultă.
Un serviciu pentru liniștea cui?
De unde știu acuzatorii că se poate așa ceva? Să se fi întâmplat vreodată ca STS să se implice partizan în procesele electorale? Și fiindcă adversarii nu dorm, imediat s-a auzit vocea prim ministrului Victor Ponta: „Domnia sa (Traian Băsescu, n.a.) este dator unor oameni, nu ştiu şi dacă unor structuri, pentru faptul că, ştim cu toţii, în 2009 a pierdut alegerile prezidenţiale şi, totuşi, a fost ales”.
Afirmația este mai gravă decât se consideră îndeobște, aruncând în aer întreg eșafodajul democratic construit cu atâta trudă, cu urcușuri și coborâșuri, în ultimii 24 ani. Și, cu toate acestea, nici o autoritate a statului, nici Justiția, nici vigilenții comisari europeni nu au reacționat, așa cum nu au reacționat din ’90 încoace la acuzații la fel de grave: Securitatea și activiștii lui Ceaușescu au pus mâna pe bani și putere, regele Mihai a fost scos din ecuația Puterii de aceiași, averea, bunurile comune ale cetățenilor au fost „păpate” tot de ei…
Umbra lui Stalin
Așadar „bătălia pentru STS”, cum titrează presa acestor zile, are la bază istoria conflictelor pentru câștigarea puterii. Nu cu programe și cu proiecte aducătoare de bunăstare și voturi, nici cu tehnici și mijloace persuasive, ci cu procedee staliniste: „Nu contează cine votează, contează cine numără”. În cazul nostru, cine transmite și supraveghează datele.
Din cât s-a aflat în presă, a fost o singură încercare de aflare a adevărului prin 1992, când un grup de luptători cu morile de vânt în frunte cu Seniorul Corneliu Coposu a dorit să facă lumină în această zonă tenebroasă, dar, din păcate, nu a făcut față volumului imens de date și încurcături. Nu e exclusă nici descurajarea… pe care mizează mereu atât autoritățile statului cât și serviciile secrete.
Iată cum se face că, deși detestat și temut de ambele părți, STS e dorit, pe ascuns și cu ardoare, în curtea proprie. De aici și titlul.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 