După o campanie electorală în care am fost supuși celor mai abjecte strategii coercitive de la revoluție încoace, formatorii de opinii, jurnaliștii cu contract la partid sau la anumiți mahări politici și cu bani au trăit nopți de coșmar: rămași fără stăpân, pe cine vor mai linguși, pe cine vor mai sluji mai departe? Căci „neamțul” a spus categoric: „Stop și de la capăt!” E clar că nu-i vrea. E un președinte fără clan, fără gașcă, fără „oamenii măriei sale”. Cel puțin până acum.
Resetarea jocului politic
În speranța că nu e totul pierdut, au încercat să-și arate zelul față de Iohannis, zgândărind concomitent și amorul propriu al celor pe care i-au slugărit cu credință până pe 16 noiembrie. S-au reorientat rapid încercând să creeze un alt mainstream după cele două ratate în campanie: Victor Ponta a pierdut alegerile prezidențiale la un scor de forfait, iar lui Traian Băsescu nu i-a ieșit, cu toate strădaniile presei arondate, rocada putiniană: prim-ministrul la Cotroceni și președintele la Palatul Victoria. N-ați uitat că ani întregi au stricat hârtia și și-au ros coatele prin studiouri TV reducând politica românească doar la tandemul conflictual Băsescu-Ponta!
Acum se dau de ceasul morții să construiască un alt curent de opinie: în timp ce aproape la unison jurnaliștii serioși și respectabili declară că omul politic al anului 2014 e Klaus Iohannis, câștigătorul mandatului, pentru ei Traian Băsescu rămâne politicianul numărul 1 al României, chiar dacă și-a încheiat al doilea mandat și diferența de puncte între cei doi e catastrofală.
Jucător până la capăt
Care să fie secretul unei astfel de stratageme? Evident, fostul președinte trebuie ridicat la rang de singur oponent al lui Iohannis și apoi la acela de lider al Opoziției, pohta ce-a pohtit. Ce șanse are o astfel de inițiativă? Niciuna. Fiindcă ideea că noul PNL va înghiți o astfel de soluție e compromisă încă de la apariție. Cele două formațiuni alcătuitoare ale actualului PNL au refuzat din start asemenea propuneri. Cu toate acestea, bătălia continuă. Până când? Până la prima chemare în instanță a lui Traian Băsescu?
Ca să se mențină în formă până atunci, scornesc fel de fel de greșeli ale „neamțului”: ba că nu și-a ales bine consilierii, de moment ce ei înșiși n-au fost solicitați, ba că „îi miroase deja poporul român”, continuând astfel, dar de partea cealaltă, dejecțiile din campanie, ba că o ține numai pe-a lui și face greșeli după greșeli… Firește, oricine e supus greșelii, dar de aici și până la a-l obliga pe Iohannis să pună în funcție pe nu știu cine…
Reluarea unor vechi marote
E scos de la naftalină „puciul” din 2012 cu tot cu oamenii de la Grivco și condamnații Adrian Năstase, Dan Voiculescu…, e repusă pe tapet acuzația de amestec în treburile Justiției, măcar că Iohannis și-a exprimat cu hotărâre disponibilitatea de a susține fără rezerve activitatea de asanare a politicii începută de DNA.
Nici cei de la Putere nu se lasă mai prejos: cică Iohannis îi ține pe băsiști în brațe și nu vrea să dea de pământ cu sistemul securistic și clanurile care au sărăcit România, îi aduce în față pe compromișii MRU, Blaga, Videanu, Falcă, Anastase & co. Se publică scrisori ale unor diasporeni care regretă votul.
Politicianism fără limite
Oricine își poate da seama că o parte bună din mass-media continuă campania în stilul de dinainte de alegeri: încurajează politica unor confruntări sterile la vârf fără legătură cu buna guvernare, continuă atacurile la persoană și personalizarea actului politic, deși reformele prognozate se bazează pe munca laborioasă în echipă.
Tocmai presa care acuză partidele și guvernul de lipsa proiectelor, de promovarea incompetenței și a neprofesionaliștilor, tocmai presa nu e în stare să-și abandoneze modul pompieristic și oportunist de a reflecta corect tendințele societății contemporane, băgând bățul prin gard formațiunilor politice și liderilor acestora pentru a-i încăiera. Din asta a trăit, la atâta se pricepe. A nu se generaliza. E vorba doar de jurnaliștii și televiziunile cu partizanate dovedite.
Oare în loc de o Ordonanță cu care Victor Ponta vrea să scape de plagiat n-ar fi mai potrivită una prin care să se spună răspicat că s-a încheiat campania electorală încă din 16 noiembrie 2014? Nu cumva ar trebui reamintit mereu rezultatul votului? Căci unii se fac a-l uita.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 