Cu ocazia Anului Nou, Traian Băsescu și-a reconfirmat strategiile și temele de luptă împotriva USL și a Guvernului Ponta în ultimele luni de mandat. Deși după Constituția în vigoare președintele este parte a Executivului, Traian Băsescu s-a poziționat în rolul liderului de facto al Opoziției românești, ceea ce înseamnă că în 2014 bătălia politică va fi una pe cât de complicată, pe atât de fără menajamente.
Politicul – cauza tuturor relelor – față în față cu Justiția
Că va fi fiind vorba de aceeași confruntare electorală fără prea multe legături cu viitorul României și cu bunăstarea cetățenilor săi este iarăși ușor de observat: președintele nu a pus pe primul plan gândurile referitoare la dezvoltarea economică, nici la creșterea bunăstării propriului popor ori la ridicarea standardelor de civilizație, educație, sănătate, limitându-se la enunțarea principalului său obiectiv: biruința asupra politicului, deși președinția e prin definiție însuși centrul vieții politice.
Principalul cal de bătaie va fi Justiția. În concepția lui Traian Băsescu, aceasta urmează să devină jucător politic de moment ce „trebuie să câștige bătălia cu politicul”. Nu ni s-a spus cum și prin ce mijloace. Or Justiția este una dintre cele trei puteri ale statului de drept care se ocupă de cu totul altceva. Pentru conformitate, a se revedea art. 124, 125 și 126 din Constituția actuală a României.
Infracțiunea însă nu are culoare politică. Până și copiii învață la școală că Justiția prinde și condamnă trădători, infractori, hoți, ucigași…, indiferent că aceștia aparțin politicului, Parlamentului, Guvernului, administrației, școlii, spitalului… De când să fi devenit politicul infracțiune sau crimă, Traian Băsescu nu ne zice direct.
De ce nu sunt condamnați autorii loviturilor împotriva Justiției?
O exprimă însă ca pe una din dorințele sale fierbinți, „prioritate zero pentru mine”: „Mi-aș mai dori să fie un an în care să facem un efort la nivel politic, să ne redobândim credibilitatea din 2010. Loviturile date justiției, statului de drept în ultimii doi ani, de actuala majoritate au diminuat mult din încrederea partenerilor în România. Mi-aș dori ca în 2014 acești oameni să înțeleagă că trebuie să guverneze pentru statul de drept, pentru România, și nu pentru apărarea celor care încalcă legea”.
Dacă despre „loviturile date justiției” s-a tot scris, despre autorii loviturilor respective Justiția nu știe nimic, niciunul dintre presupușii vinovați neavând plângeri penale, nici dosare pe rol la diferite instanțe, darmite condamnări penale în spețele enunțate de Traian Băsescu. Ceea ce sună a paradox: au fost ori n-au fost „lovituri” așa cum prevede codul penal? De menționat că „a pune sub control justiția” încă nu s-a statuat ca infracțiune în vreun Cod Penal.
Guvernul Boc și credibilitatea
Un alt element care atrage atenția este „credibilitatea din 2010”, a României și a Guvernului Boc, de care face caz Traian Băsescu. Oare de care credibilitate să fie vorba după ce însuși președintele, ca urmare a ravagiilor crizei economice, a negociat un împrumut de 20 de miliarde euro ale cărei urme nu are nimeni curajul să ni le prezinte nici azi? Să fie vorba de credibilitatea statului român nevoit să taie salariile, pensiile și să crească TVA cu peste 25%?
E bine că Traian Băsescu dorește „să-și predea mandatul către un preşedinte care să continue ce n-a reuşit el să termine, procesele de modernizare a statului, adică o Constituţie revizuită şi modernizată, care să răspundă zilei de azi şi următorilor zece ani…, ca România să se aşeze la locul ei, acolo unde figurează ca mărime, pe locul 6-7 în Europa”. Numai că așezarea asta nu se face cu de la sine putere.
Constituția ca vorbă
Dar în ceea ce privește revizuirea și modernizarea Constituției nu s-a prea văzut aportul lui Traian Băsescu. Din contra, să ne amintim tergiversările la promulgarea legii referendumului de care depindea direct plebiscitarea noii Constituții. La a cărei revizuire nu l-a oprit nimeni să participe. Adevărat este că majoritatea parlamentară actuală, nu alta, trebuie să decidă forma finală a textului. Acesta să fie motivul amânării? Să ne reamintim că aceleași posibilități le-a avut și majoritatea sprijinitoare a guvernelor Boc și Ungureanu care n-a dus la bun sfârșit respectiva lucrare. Nici acum nu se știe de ce…
În fine, încă nu e totul pierdut și faptele politice ale anului 2014 vor putea proba o atitudine plină de grijă față de interesele cetățenilor, iar cuvintele „dezastru, apocalipsa…” folosite de presă vor rămâne vorbe goale.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 