Unde ni sunt politicienii?

Până acum câteva zile ne plângeam mereu că oamenii noștri politici stau călare pe mass-media, mai ales prin studiourile TV, se dau care de care mai viteji, lăudându-se cu mărețele realizări ale partidelor lor sau atacându-și otova adversarii, iar după accidentul tragic de la Clubul Colectiv, au dispărut din prim-plan ca și cum nici n-ar fi fost. Tocmai când nevoia de decizii rapide și salvatoare a devenit cea mai acută. L-au lăsat singur pe președintele Iohannis să descurce ițele înnodate chiar de ei înșiși.
Pe deasupra, partidele s-au retras în dosul scenei, în locuri ascunse vederii, iar Guvernul provizoriu și Parlamentul, de la care ar trebui să vină soluțiile, zac în nelucrare, deși de dimineață până seara ar trebui să pună umărul la rezolvarea urgentă a situațiilor ivite. S-au tulburat complet apele și în tabăra Puterii, a fostei coaliții de guvernământ, și în partea Opoziției, care se vede deodată cu șansa de a accede la Palatul Victoria, șansă la care au râvnit ani buni, dar în aceste momente gustul puterii este mai amar ca niciodată.
Am înțeles. Politicienii noștri se dau măreți doar la vreme de pace, iar la vreme de război se pitesc pe unde pot, aplicând tactica struțului. Îi vor fi așteptând pe americani asemeni bunicilor noștri să ne pună guvernanți harnici, competenți și corecți sau poate privesc din nou spre lumina de la Răsărit cum ne-a învățat Sadoveanu? Că de UE nu mai vorbește nimeni. Ca și cum nici n-ar fi.
Așadar nu se mai consumă energiile politice? Așa ceva nu s-a mai întâmplat. Unii bănuiesc că s-au mutat în stradă unde cică este mare fierbere, dar mulțimile nu se mai îngrămădesc la manifestații-maraton, iar elanul inițial s-a stins. Cât despre fierbere, un sâmbure de adevăr a existat: PSD și-a trimis la înaintare echipele de manipulatori care să dirijeze cursul evenimentelor din Piața Universității așa cum îi convine lui Liviu Dragnea, de aceea mesajele inițiale ale protestatarilor au fost înlocuite: nu partidul lui Victor Ponta e corupt și compromis, ci toate partidele sunt o mizerie, nu Guvernul Ponta e cauza atâtor victime, ci toate guvernările postdecembriste. Tactica se numește „disiparea vinovăției”, iar presa și televiziunile se fac a nu o observa.
Numai că lipsa de responsabilitate se generalizează: și Putere, și Opoziție, și Parlament și-au delegat atribuțiile lui Iohannis în capul căruia trebuie să se spargă toate oalele proastei guvernări, azi și mâine. În astfel de momente nu se mai teme nimeni de concentrarea puterii în mâna unui singur demnitar? Îmi aduc aminte că în 1999-2000 și în 2009-2010 printr-o situație asemănătoare au trecut Emil Constantinescu și Traian Băsescu, ultimul confruntându-se apoi cu suspendarea.
Așadar, parafrazându-l pe Vlahuță, unde ni sunt politicienii? Îmi veți reaminti că au răspuns la chemarea președintelui și s-au dus la Cotroceni să ofere soluții. Dar soluții n-au oferit, varianta cu Liviu Voinea fiind doar o șmecherie, ca de obicei, marca Liviu Dragnea+Victor Ponta, menită a ascunde fie dorința de a rămâne la Palatul Victoria, fie lipsa de soluții. Nici liberalii nu oferă soluții, ideea premierului tehnocrat fiind livrată de mitingul din Piață și preluată de Iohannis.
Iată că iese la iveală un adevăr uitat: în 26 ani partidele nu au fost în stare să-și formeze elite de politicieni care să fie capabili să scoată țara din impas într-un moment de restriște ca acesta, iar strategiile lor de personal au vizat cu totul alte ținte: bunăstarea proprie a lor și a partidelor, ocuparea posturilor de conducere nu după merite, ci după umorile liderilor și mai ales după loialitate și posibilități pecuniare. De aceea a dispărut de mulți ani interesul pentru ideologie și doctrină, de aceea nu apar proiecte și programe noi pentru depășirea rămânerii în urma celorlalte state ale UE.
Acesta este motivul real al nemulțumirilor populare, de aceea mulțimile răsculate au cerut resetarea întregului sistem politic asupra căruia cad acum acuzații dintre cele mai grave. De aici frica de a ieși în față și de a-și asuma bărbătește greșelile trecutului. Numai că politicienii trebuie să rezolve ei înșiși criza politică în care ne-au băgat. Abia acum se va vedea dacă au voință și pricepere – un cerc vicios din care se va ieși cu mare greutate și sacrificii.

Petru Tomegea